Prag nou pentru atribuirea directă (30.000 euro)

Prin modificările legislative pe care ANRMAP le intenţionează, pragul valoric până la care va fi permisă atribuirea directă a unui contract public se va dubla.

Astfel, art. 19 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 se doreşte a fi modificat în sensul în care Autoritatea contractantă poate achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea estimată a achiziţiei   nu depăşeşte echivalentul în lei a 30.000 euro, pentru fiecare achiziţie de produse, servicii ori lucrări.

Dublarea pragului valoric de la 15.000 euro la 30.000 euro conduce inevitabil la o flexibilizare a procesului de achiziţii publice, iar salutară este şi măsura luată în vederea transparentizării procesului, prin publicarea datelor despre achiziţie în SEAP.

Concret, pentru oricare achiziţie directă a cărei valaore estimată este mai mare de 3.000 euro, autoritatea contractantă ar avea obligaţia să notifice în SEAP (în termen de 5 zile de la realizare) prin comunicarea în format electronic a următoarelor informaţii:

a)  Denumirea şi datele de identificare ale operatorului economic;

b)  Obiectul achiziţiei;

c)   Valoarea achiziţiei;

d)   Cantitatea achiziţionată.

Mai multe despre modificările propuse, pasibile de a deveni obligatorii prin adoptarea de modificări ale ordonanţei de urgenţă până la finele lunii august, puteţi găsi la http://www.anrmap.ro/comunicat/modificari-legislative-domeniul-achizi%C8%9Biilor-publice

Despre natura juridică a contractului public

Până la modificarea legislativă din decembrie 2010, potrivit căreia contractul încheiat de autorităţile publice, reprezintă un contract comercial, legea specială în materia achiziţiilor publice (OUG nr. 34/2006) era interpretată, sub acest aspect, destul de neunitar.
Instanţele au pronunţat soluţii prin care contractul având ca beneficiar entităţile de interes public era fie contract administrativ, fie contract comercial.
Definirea explicită, dată de art. 3 lit. f), anume contractul de achiziţie publică este contractul comercial care ... pune enjtităţile publice în situaţia de a fi pasibile să platească penalităţi dacă renunţă la încheierea contractului, odată ce procedura a fost demarată.

Un anunţ recent, preluat de pe site-ul ANRP http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2012/07/ANRP-23-07.doc relevă o anulare de achiziţie publică pe motivul inexistenţei fondurilor încă de la momentul demarării procedurii de licitaţie.
Raportat la faptul că anularea procedurii s-a dispus în faza finală, înainte de atribuirea contractului, punem în vedere dispoziţiile art. 93 alin. 1 din OUG nr. 34/2006, coroborate cu art. 108 alin. 4:
Art. 93 - (1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a finaliza procedura de atribuire prin încheierea contractului de achiziţie publică sau a acordului-cadru, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 209 din ordonanţa de urgenţă.

Art.108 - (4) C. pr. civ. : Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.

Dispoziţiile art. 108 alin. 4 si art. 723 alin. 1 din Codul de procedura civilă reglementează două principii fundamentale ale procesului civil, primul potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpă în apararea sa - "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" şi cel de-al doilea exercitarea cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege a drepturilor procedurale.

Conchidem că autoritatea contractantă este în situaţia de a plăti despăgubiri oferantului (ţilor), cel puţin egale cu sumele cheltuite pentru întocmirea ofertei, în situaţia în care invocă lipsa fondurilor în etapa finală a unei licitaţii.

Cristina TRĂILĂ a fost demisă de la ANRMAP

Una dintre primele măsuri luate de premierul Victor Ponta dupa preluarea funcţiei, în data de 8 mai 2012, a fost destituirea d-nei Cristina Trăilă din funcţia de preşedinte ANRMAP.

Fără să fiu un intim al strategiei guvernamentale, imi permit să afirm că această grabă în semnarea Ordinului de destituire are conotatii adanci.

Am in vedere strigatul disperat al autoritatilor contractante care au fost nevoite sa treaca prin furcile caudine ale ANRMAP in situatia in care doreau sa lanseze o procedura de achiziţie şi lipsa de reacţie a autorităţii de monitorizare atunci când termenul legal de 14 zile era depăşit. Mai mult, sunt numeroasele situaţiile în care documentaţii identice primeau soluţii diferite, în funcţie de norocul legat de persoana pe mâinile căreia cădea verificarea documentaţiei.

Gândind de aceste situaţii, mult prea des invocate, poţi concluziona că ar exista o justificare. Însă, o analiză la rece, o discuţie cu fostul coordonator al domeniului şi aflarea gândurilor de viitor, a proiectelor începute, parcă ar fi fost de resortul unei relaţii normale. Prin similitudine, fostul şef al CNAS şi-a înaintat demisia şi aceasta i-a fost aprobată de noul prim-ministru, însă pe ultima sută de metri apucase să tragă cuiul unei grenade: înaintarea facturilor de încasare a taxei de claw-back.

Aşa încât, oare ce surprize a lăsat doamna Trăilă în instituţia pe care a coordonat-o până acum de natură a incita la această destituire?

Studiu asupra achiziţiilor publice

Ieri, 10 aprilie, Institutul de Politici Publice a organizat la Bucureşti o dezbatere cu tema Transparenţa, Eficacitatea şi Credibilitatea procesului de achiziţii publice.

Participanţii, reprezentanţii unor organisme de control (Curtea de Conturi, Consiliul Concurenţei, ANI), organisme de monitorizare şi administrativ jurisdicţionale (ANRMAP si CNSC) dar şi ordonatori de credite de la nivelul autorităţilor publice locale au dezbătut împreună cu ONG-urile interesate aspecte ce ţin de derularea procedurilor achizitive şi percepţia asupra sumelor cheltuite pentru încheierea contractelor publice, raportat la beneficiile (rezultatele) banilor publici investiţi.

Câteva dintre opiniile exprimate de participanţi pot fi vizualizate la următoarele adrese:

http://www.zf.ro/opinii/daca-statul-nu-poate-dovedi-furtul-in-achizitiile-publice-atunci-nu-l-mai-trimiteti-la-cumparaturi-taiati-i-banii-9427444/

http://www.zf.ro/politica/liviu-voinea-gea-introducerea-standardelor-de-cost-si-limitarea-numarului-de-contracte-castigate-cu-statul-solutia-pentru-stoparea-drenarii-banilor-publici-9504456/

http://www.zf.ro/eveniment/cum-sa-stopezi-risipa-din-achizitiile-publice-cand-insasi-curtea-de-conturi-se-plange-ca-nu-are-acces-la-documentele-administratiei-locale-9505975

În prealabil, concluzia finanţatorilor acestui studiu a fost extrem de tranşantă: "Noi vrem să vedem mai mulţi investitori americani în România, dar când 90% din români nu cred în corectitudinea sistemului de achiziţii publice, de ce ar crede investitorii ame­ricani?".

Dincolo de aspectele strict obiective, cum ar fi diferenţele de preţ mult prea largi pentru acelaşi produs achiziţionat de autorităţi contractante diferite, ţin să subliniez că anatema aruncată asupra achiziţiilor publice, în fapt a celor implicaţi în acest sector, nu face cinste cetăţenilor români. Pot să accept că unele proceduri sunt viciate, că interesele unora dintre cei care ocupă funcţii de conducere în cadrul autorităţilor publice centrale sau locale sunt transpuse în direcţionarea unor contracte către persoane din sfera de interes, dar generalizarea corupţiei în procesul de achiziţii publice pare să fie hazardată. Un studiu porneşte de la cifre şi ajunge la concluzii, cred că e contraproductiv să porneşti de la o percepţie şi ulterior să găseşti justificări prin prezentarea unor cazuri particulare.

De asemenea, perceperea greşită de către media a unora dintre subiecte conduce la diseminarea unor informaţii care ulterior se regăsesc în percepţia celor de la Bruxelles asupra fenemenelor din economia românească. Fie şi pentru acest aspect trebuie să avem atenţie atunci când pretindem că facem analize obiective.

Spre exemplificare, arăt că economiile de 23% pretis a fi fost obţinute în derularea contractelor de lucrări au o cu totul altă sursă. Oficialul IPP vorbe despre variaţiile de preţ ale aceluiaşi prosus (hârtie) la un eşantion de ordonatori de credite (cred că 500) şi arăta economia ce ar fi fost efectuată dacă toţi cei 500 ar fi achiziţionat produsul cu preţul mediu.

Pentru cei care lucrează în achiziţii publice cred că nu trebuie să dau mai multe explicaţii în acest sens. De ce se ajunge aici, cum se ajunge, etc. Sunt subiecte care trebuie să fie bază de discuţie cu toţi cei implicaţi. Concluzia standardelor de cost ce se impun în atare situaţie nu poate fi neapărat o idee rea, însă încercarea de standardizere a Ministerului Transporturilor (stabilirea de repere pentru km de autostradă, fără a include însă lucrările de artă) mi se pare o idee bună aplicată româneşte.

Aşa încât, faţă de excedentul de reglementare se intenţionează înfiinţarea altor instituţii care să intervină pe piaţa achiziţiilor publice. Efectul acestor măsuri nu are neapărat sorţi de a îmbunătăţi eficacitatea, însă fixarea unui standard de cost poate reprezenta un reper penru calcularea unui eventual prejudiciu.

Mai răruţ băieţi, mai răruţ!

Scria cineva aici un comentariu prin care ne invita sa redactam articole de specialitate... Nimic concret referitor la un nume de revista, editura, etc.

Experienta unor astfel de invitatii pare insa ca produce efuziuni la nivelul intentiei unor achizitori pentru producerea unor materiale de specialitate. De cele mai multe ori ramane doar intentia.

Am avut in aceasta saptamana initiativa de a scrie unei autoritati contractante despre care aflasem intamplator ca a castigat un litigiu privind criteriile de calificare. Contestatarii apelasera  la CNSC, iar ulterilor contestasera Decizia forului administrativ-jurisdictional la Curtea de Apel. Solutia comisiei (de respingere a unor oferte) ramasese in picioare desi onor ANRMAP apucase sa scoata porumbelul, cum ca ofertele ar fi trebuit sa fie admise pentru ca ...
Nu e prima data cand ANRMAP emite pareri fara valoare in justitie. Ab initio ne putem pune problema ce caracter au dpdv juridic recomandarile ANRMAP, insa pentru a reusi publicarea unei documentatii autoritatile contractante se conformeaza directiilor "luminate" emise de acest for.
Considerand ca popularizarea solutiei date de instanta intr-o problema care ar fi putut interesa o paleta mai larga de lucratori in achizitii am purces la transmiterea solicitarii acesteia. Directorul de proiect contactat initial si-a aratat deplina disponibilitate, insa pentru concretizare m-a transferat catre specialistul achizitor, om cu state vechi in organizarea de licitatii. Speranţe mari... însa surpriza, m-am trezit ca deranjez o intentie latenta de publicitate, anume prin scrierea de articole. Am retinut din discutia purtata ca respectivul a semnalat ineditul situatiei transate de judecator in chestiune si si-ar fi dorit sa scrie candva un articol pe aceasta tema, asa ca de ce sa dea informatia pretioasa primului care i-ar fi cerut-o?
Pot sa accept o astfel de justificare, tine de interesul si orgoliul fiecarei persoane. Daca si concretizeza materialul publicistic, cu atat mai bine. Insa nu e prima data cand observ la colegi achizitori o tendinta de asezare pe informatie (comparatia cu closca care isi potejeaza ouale este sugestiva), tocmai din dorinta de a fi cel care stie, care e cel mai destept, care e singurul ce poate da informatia corecta. Nu ma astept ca acestia sa-si creeze un blog pe care sa posteze idei interesante si solutii de speta, fara a astepta recunoasterea de merite si multumiri calduroase.

Mergand pe o astfel de gestiune de resurse consider ca nu facem decat sa reinventam la nesfarsit roata, si reafirmam ca n-avem vocatia de altruisti sau dorinta de performanta la nivel de societate.

Concluzionand, mult succes celor care intentioneaza sa devina autori recunoscuti, astfept cu nerabdare sa va pot cunoaste si sa va recunosc meritele. Am vaga convingere ca trebuie sa ma inarmez cu multa rabdare...

Achiziţiile publice "ard" şi buzunarul propriu

Am primit pe mail un mesaj care vine în confirmarea unor gânduri încă neexprimate public: achiziţiile publice defectuoase conduc la creşterei de preţuri. Sau, pentru a fi mai exacţi,  împiedicarea formării unui mecanism liber de formare a preţurilor.
Cum instituţiile publice cumpără cantităţi mai mari decât cele necesare unui coş zilnic, normal ar fi să identificăm un preţ mai redus pentru achiziţia alimentelor, combustibilului s.a. decât atunci când aprovizionarea se face de persoana privată. Aşteptările nu sunt confirmate tocmai din lipsa unor repere de preţ corect determinate, iar consecinţa constă în menţinerea unor preţuri artificiale (înalte).

Dau un exemplu banal: la un mall am găsit o pereche de pantofi pentru care preţul iniţial era de 1.300 lei. Acesta era tăiat cu o linie, iar generosul vânzător anunţa o reducere fantastică: puteai cumpăra pantofii cu 830 lei. Halal! Cât o pensie frumuşică.

Întrebarea pe care mi-am adresat-o la momentul acestei experienţe a fost automată: cum pot unii să ceară atâţia bani pentru un produs care nu se distinge prin cine ştie ce calităţi sau inovaţie creatoare? Răspunsul automat: pentru că sunt unii care dau aceşti bani.
Însă una e să dai banii din propriul buzunar (nu vreau să intru în dicuţia de cum s-au realizat cei bani din moment ce îşi permite cineva să-i împrăştie fără motiv) şi alta e să dai sume din bugetul public. Iar cei care fac greşeli cad ei însăşi (sau familiile lor) victimă propriei lipse de prevedere.

Redau în cele ce urmează materialul primit.

P.S. Am ales exemplul cu perechea de pantofi pentru a duce mai departe o ideea asemenătoare exprimată (televizat) de jurnalistul CTP care, pe la începutul crizei, a reuşit să cumpere o pereche de adidaşi pentru tenis cu 70 lei, la casă fiind derutat, considerând că are de plătit 700 de lei. Condiţia unor astfel de surprize: mall -uri goale sau rărite de indivizi care aruncă prea uşor banii.

Autoritatile de stat cumpara prin achizitii publice produse de larg consum la preturi semnificativ mai mari decat firmele private, afirma Consiliul Concurentei

Institutiile administratiei publice platesc in medie cu 3,66% mai mult decat clientii privati pentru motorina, cu 5,20% mai mult pentru ulei de gatit, cu 6,6% mai mult pentru hartie de xerox si cu 17,24 % mai mult pentru cartofi, potrivit unui studiu elaborat de Consiliul Concurentei (CC) anul trecut. Studiul a avut drept scop verificarea eficientei achizitiilor publice, din punct de vedere al preturilor obtinute de autoritatile contractante.

Cum s-a procedat
CC a ales patru produse – motorina, ulei pentru gatit, cartofi si hartie xerox - pentru care s-au derulat licitatii de achizitii publice, sub diverse forme, in perioada ianuarie 2010 – februarie 2011. Licitatiile au fost selectate pe baza unui esantion reprezentativ, iar firmelor castigatoare de contracte le-au fost solicitate copii dupa contractele incheiate, actele aditionale si facturile aferente acestora, precum si dupa facturile emise clientilor din mediul privat, in aceeasi perioada si pentru aceleasi produse.

„Pe ansamblul celor 4 produse, raspunsul la intrebarea: <Sunt preturile din contractele de achizitii publice mai mici decat cele facturate altor clienti?> este <Nu>, cu mici exceptii”, este concluzia studiului CC.

Cheltuielile bugetare cu bunuri si servicii s-au majorat cu peste 10% in anii de criza. Nu a fost nici pe departe singurul motiv pentru care preturile de consum au crescut per total cu 16,63% intre 2008 si 2011. Insa in acest fel, statul a mentinut o masa critica de cerere, la preturi relativ inalte, blocand, practic, procesul de ieftinire, firesc intr-o recesiune, in dauna consumatorilor de rand.

Raed Arafat - SMURD, ANRMAP lipsă

Începutul de an nu pare să aducă prea multă linişte în modul în care se realizează judecata publică a achiziţiilor publice.
Cazul doctorului Arafat şi comentariile jurnalistice ulterioare aduce o lumină asupra modului în care s-a creat percepţia fraudării licitaţiilor în România. Nu că n-ar fi şi astfel de cazuri, problema e că relaţiile internaţionale ale României, mai ales în ceea ce priveşte atragerea investitorilor, suferă tocmai datorită modului în care achiziţiile publice sunt văzute: ca principal generator de corupţie. Şi cum altfel, dacă jurnaliştii "avizaţi" încondeiază orice persoană/situaţie în funcţie de interes! În cazul de faţă deja a început turnarea de zoaie pe activitatea unui medic cu recunoaştere naţională. Segmentul ales: cum s-au derulat achiziţiile de ambulanţe în perioada 2007-2011. Lasă unii să se înţeleagă că prin poziţia avută, dr. în discuţie a avut posibilitatea să aranjeze de aşa manieră caietele de sarcini încât ar fi avantajat o anumită firmă. Dincolo de afirmaţie nu există (încă!?) nici o fundamentare tehnică.
Mărturisesc că ideea trucării achiziţiilor publice prin inserarea unor specifictăţi în caietele de sarcini nu este una nouă, este des vehiculată în mediul jurnalistic, şi nu numai, iar uneori pot exista şi confirmări ulterioare.
Făcând totuşi referire la modul în care se încearcă o interpretare insidioasă a achiziţiilor penrtru dotarea unui serviciu de urgenţă, nu pot decât să mă gândesc: ce interesant, obligaţia controlului ex-ante pentru ANRMAP exclude caietul de sarcini, oficialii acestei instituţii fiind chemaţi să verifice documentaţia de atribuire înainte de publicare, totul mai puţin CS. Alminteri, doamne fereşte, ne aflam în situaţia expusă pe acest blog, atunci cânnd vorbeam de serviciile de ridicare maşini parcate ilegal prin sectoarele capitalei.
Deci dacă ANRMAP nu a verificat documentaţia de atribuire, mă gândesc că nu va fi chemată nici să verifice modul de atribuire a ambulanţelor, mai ales că declanşarea unor verificări (publice, cum altfel?) n-ar putea decât să dea apă la moară unora care ar putea spune: iată, achiziţia ambulanţelor face obiectul controlului ANRMAP!
Aşa încât ANRMAP, mai bine lipsă!