Contestaţie la CNSC – ce se contestă şi de ce

Investit de lege cu atribuţii administrativ – jurisdicţionale, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (C.N.S.C.) derulează în prezent o activitate similară instanţelor judecătoreşti. Decizia emisă de acest organism permite autorităţilor contractante să semneze contracte privind obiective de interes general, fără a mai aştepta obţinerea unei soluţii definitive şi irevocabile din partea instanţelor. În paranteză fie spus, anterior au existat extrem de multe controverse asupra momentului în care putea fi încheiat un contract, art. 286 din OuG nr. 34/2006 fiind interpretat chiar şi în sensul în care semnarea acordului contractual era posibilă după epuizarea tuturor căilor de atac (hotărârea finală reprezentând, în fapt, soluţionarea dată de instanţă) .

Din modul în care actualmente C.N.S.C. îşi desfăşoară activitatea observăm că în faţa acestuia sunt ridicate excepţii de procedură, contestaţiile sunt soluţionate de complete specializate care administrează probe, solicită documente sau date relevante, dispune efectuarea de expertize tehnice sau financiare, ascultă pledoaria unor avocaţi, iar uneori se pronunţă chiar asupra unor solicitări ale operatorilor economici nemulţumiţi care cer obligarea la plata de cheltuieli de judecată.

Parcurgând o suită de decizii emise de acest organism, încercăm o sistematizare a înscrisurilor contestate şi a consecinţelor implicate de depunerea contestaţiilor.

1. Înscrisuri contestate

1.1              în faza de până la depunerea ofertelor, după publicarea documentaţiei de atribuire în SEAP:

-         criteriile de calificare;

-         criteriile de selecţie;

-         răspunsurile la clarificări.

1.2              în faza deschiderii ofertelor:

-         procesul verbal de deschidere

1.3              în faza derulării procedurilor de evaluare

-         solicitarea unor clarificări care implică din partea operatorului economic eforturi materiale şi de timp care nu se pot concretiza în formularea unui răspuns în termenul fixat de comisia de evaluare;

-         solicitarea unor informaţii care lezează drepturile de proprietate intelectuală;

-         neluarea în considerarea a unor documente probatorii care prezintă abateri de formă faţă de cerinţele din documentaţia de atribuire;

-         comunicarea privind declararea ofertei unui operator economic ca neconforme sau inacceptabile.

1.4              la momentul comunicării rezultatului

-         raportul de atribuire

-         adresa prin care s-a comunicat rezultatul procedurii

2. Cauzele frecvente

- cerinţele de calificare impuse de autorităţile contractante sunt considerate disproporţionate în raport cu natura şi obiectul contractelor;

- factorii de evaluare utilizaţi nu reflectă avantaje evidente pentru autoritatea contractantă;

-   criteriile de atribuire favorizează anumite categorii de operatori economici;

- modul de evaluare părtinitor, având ca efect desemnarea ca şi câştigătoare a unei oferte care nu răspunde cerinţelor de ordin tehnic sau nu justifică adecvat un preţ scăzut;

- punctarea ofertelor se face pe praguri, fără acordarea unor punctaje intermediare;

- modalităţile utilizate pentru descalificarea unor ofertanţi, respectiv invocarea unor cerinţe privind condiţii de formă sau abuzul de clarificări din dorinţa de a-i determina să renunţe;

- solicitarea repetată pentru prelungirea valabilităţii ofertelor şi a scrisorilor de garanţie bancară de participare;

- lipsa din raportul de evaluare unor elemente clare de departajare a ofertei câştigătoare faţă de celelalte oferte care să justifice punctajul superior acordat;

- lipsa unor motive legale din partea autorităţilor contractante în momentul respingerii unor oferte;

- neprezentarea în cadrul comunicării a avantajelor ofertei câştigătoare faţă de oferta depusă de operatorul economic clasat pe un loc inferior.

Consecinţa depunerii unei contestaţii în faţa C.N.S.C. este relevată de art. 256-2 din OuG nr. 34/2006:

-         anularea actului contestat;

-         recunoaşterea dreptului pretins.

În activitatea sa jurisdicţională, Consiliul este ţinut de respectarea următoarelor principii:

legalităţii, celerităţii, contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

Cum disp. art. 278 alin. 5 din OuG nr. 34/2006 dau dreptul Consiliului de a respinge contestaţia ca fiind nefondată, tardivă, lipsită de interes, lipsită de obiect, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate sau neîmputernicită să formuleze contestaţia, precum şi pe orice altă excepţie de procedură sau de fond, reţinem că verificarea excepţiilor de procedură şi de fond se desfăşoară cu prioritate  în completele numite.

Rămâne încă o necunoscută modul în care C.N.S.C. se raportează la prevederile alin. 2 din acelaşi articol invocat, în condiţiile în care poate dispune orice altă măsură necesară pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire.

Aplicarea acestor prevederi ar avea o valoare practică mai ales în procedurile contestate într-o primă fază pentru vicii ale documentaţiei de atribuire sau asupra modului în care s-a procedat la evaluarea ofertelor, iar ulterior contestatorul îşi retrage contestaţia, fără a detalia asupra motivelor care îl determină la acest comportament. Cum C.N.S.C a apucat deja să analizeze aspectele criticate, decizia prin care se ia act de renunţarea la contestaţie, fără a se dispune nici o măsură de remediere, lasă un gust amar (personal, pot s-o consider o măsură a inutilităţii).

Desigur, nu cred că cineva cât de cât iniţiat în procedură poate avea pretenţia instituirii în sarcina autorităţilor contractante a plăţii de cheltuieli de judecată, în acest sens C.N.S.C. existând o practică constantă de respingere a pretenţiei.

Dat fiind stricta specializare a fiecărei proceduri achizitive, a solicita completelor din cadrul C.N.S.C. să pătrundă dincolo de problematica pusă în discuţie şi să decidă din punct de vedere tehnic chestiunile în controversă rămâne un deziderat.

Desigur, atât motivele de contestaţii cât şi consecinţele acestor contestaţii pot face obiectul unei discuţii mai largi, astfel că invit la o dezbatere pe această temă, eventual legat şi de percepţia avută în urma procedurii derulate în faţa C.N.S.C.

Dacă doriţi să participaţi la această dezbatere putem iniţia o sesiune de comentarii.

Încălcarea principiilor achiziţiilor publice – consecinţe

Prezenta analiză porneşte de la o întrebare de maxim interes: încălcarea unui principiu prevăzut de legislaţia achiziţiilor publice poate avea o consecinţă sancţionatorie, de natură contravenţională sau chiar penală?

Avem în vedere că în cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa OUG nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura utilizarea eficientă a fondurilor, promovarea concurenţei între agenţii economici, de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici participanţi la atribuirea contractului (art. 2 din H.G. nr. 925/2006), în fapt o enumerare selectivă a principiilor prevăzute la art. 2 alin. 2 din ordonanţa de urgenţă.

Pentru o înţelegere mai facilă, am să pornesc de la un exemplu concret: achiziţia de imobile.

În cele mai dese situaţii autorităţile publice procedează la achiziţia de imobile pentru asigurarea spaţiunlui în care urmează să-şi desfăşoare activitatea, oferta pieţei fiind în acest caz strict specializată.

Astfel cum s-a precizat în mai multe rânduri de către instituţiile cu rol de reglementare şi monitorizare, achiziţia de imobile nu reprezintă o procedură supusă prevederilor legislaţiei achiziţiilor publice, ANRMAP recomandând în această situaţie realizarea unor norme proprii.

În funcţie de specific (şi pricepere) achizitorii întocmesc proceduri proprii, interesul fiind crearea unor norme interne care să răspundă tocmai cerinţelor respectării principiilor sus-enunţate.

Însă aplicarea unor paşi, astfel cum s-a specificat printr-o procedură aprobată de ordonatorul principal de credite, nu pune la adăpost un achizitor de acuzaţia (făcută de cele mai dese ori de organele de control financiar) că nu s-a respectat principiul eficientei utilizări a fondurilor publice sau nu s-ar fi realizat o concurenţă reală, printr-o publicitate adecvată.

Trecând peste aceste aspecte greu cuantificabile, arăt că achiziţia de imobile se realizează în urma unei negocieri directe, cu proprietarii care fac o ofertă de vânzare corespunzătoare  cerinţelor de spaţiu precizate de achizitor.

Evident, finanţarea achiziţiei de imobil este precedată de întocmirea unui raport de evaluare, valoarea estimată fiind tocmai rezultatul predicţiei făcute de un specialist evaluator.

Asupra aspectelor ce ţin de oportunitatea achiziţia unuia sau altuia dintre imobilele oferite apreciez că decizia aparţine în totalitate comisiei de negociere. Aspectul care suscită un interes deosebit vizează realizarea negocierii preţului, vânzătorul opunând o evaluare prin care justifică o solicitare superioară a nivelului preţului, peste evaluarea iniţială făcută de evaluatorul numit de achizitor.

În funcţie de sumele alocate achiziţiei de imobile, pot exista următoarele situaţii care generează discuţii contradictorii:

- în buget există alocaţii la nivelul pretenţiilor vânzătorului;

- în buget nu există resurse suficiente, iar autoritatea contractantă face demersuri pentru o suplimentare de buget.

Existenţa unor resurse bugetare generoase destinate achiziţiei imobilului poate fi subiectul unei discuţii cu organele de control în condiţiile în care imobile similare se tranzacţionau pe piaţă la preţuri inferioare.

Reţinem că art.  293 din OUG nr. 34/2006 nu reglementează drept contravenţii încălcarea principiilor achiziţiilor publice, decât indirect (art. 293 lit. v) prin sancţionarea acelor activităţi care încalcă prevederile ordonanţei sau actelor date în aplicare (deci şi H.G. nr. 925/2006) în funcţie de efectul acestor încălcări.

Nu putem însă să nu amintim că abaterea de la o procedură proprie, cu acceptul celui care a aprobat-o, însemnă o nouă procedură, sau o procedură modificată.

Deci încălcarea propriei reguli poate avea drept consecinţă atagerea unei acuzaţii de săvârşire a unei contravenţii/fapte penale?

Precedentul unei astfel de discuţii a fost creat prin modificarea sancţiunilor prevăzute pentru acordarea de credite prin încălcarea normelor (proprii) bancare, prevăzute iniţial ca o infracţiune, prin art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000. Considerarea unei asemenea acordări de credite ca infracţiune nu mai este de actualitate, articolul respectiv a fost abrogat, deşi suntem înclinaţi să credem că pericolul social al unei astfel de operaţii nu a fost eludat.

Concluzionând, arătăm că încadrarea unei achiziţii care nu respectă principiile prevăzute de art. 2 alin. 2 din OUG nr. 34/2000 în categoria contravenţiilor sau infracţiunilor nu poate fi realizată prin constatarea unei simple încălcări a normelor proprii, ci, mai degrabă, drept consecinţa încălcării unor norme de ordine publică (Legea nr. 500/2002 şi actele normative emise în aplicarea acestei legi).

Astfel, în sfera contravenţiilor putem încadra abaterile de la legislaţia specifică în materia finanţelor publice, cu excepţia celor prevăzute de art. 4 alin. 2 şi alin. 3 din Legea nr. 500/2002, dacă în cauză nu se probează existenţa unor interese în achiziţionarea premeditată la preţuri supraevaluate a imobilelor, operaţiunea conducând la obţinerea unor beneficii nejustificate din partea celor chemaţi să realizeze negocierea preţului. În acest caz, factorul volitiv fiind dovedit, organele penale sunt cele chemate să dea calificarea faptei. 

ARMAP despre Notificari

Am primit un nou raspuns prin care ANRMAP incearca sa clarifice regimul juridic al Notificarilor utilizate.

Regasiti aici raspunsul integral:

Regim Juridic Notificari ANRMAP

În ce mă priveşte, în urma analizei construcţiei juridice din adresă consider total nefericita alăturarea atâtor texte de lege care  nu conduc la nicio concluzie, astfel ca încep sa am regrete ca m-am angajat la o asemenea discuţie.

CNSC rămâne instanţa de fond

Dispoziţiile art. 256 alin. (1), art. 283 şi art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au facut obiectul unui excepţii de neconstituţionalitate tranşată prin Decizia nr. 300/01.03.2011.

În esenţă, contestatorul a sesizat încalcarea principiul dublului grad de jurisdicţie stabilit de legea organică nr. 554/2004 în materia contenciosului administrativ. De asemenea, printr-o opinie separata a fost pus îi discuţie şi respectarea caracterului facultativ al procedurilor administrativ-jurisdicţionale după modificarea dispoziţiilor art. 255  alin. (1) din ordonanţă prin Legea nr. 278/2010.

Curtea Constitutionala a reluat teza potrivit căreia accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. In consecinta, considerând că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă.

Textul integral al Deciziei C.C. poate fi vizualizat aici:

Decizia CC Nr 300 Din 2011


Astfel, Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor îi rămâne competenţa exclusivă în soluţionarea cererilor privind procedura de atribuire, înainte de încheierea contractului, persoana vătămată nemaiavând posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecătoreşti. 

A.N.R.M.A.P. lucreaza si in week-end

In incercarea de a afla noutatile care apar in domeniul formarii profesionale pe domeniul achizitiilor am accesat vineri pagina de internet a unei firme private. Gasisem aici o invitatie pentru ziua urmatoare, sambata, de a participa gratuit la un seminar de discutii pentru gasirea de solutii problemelor in achizitii publice.

Evident, intrucat nu intentionam sa inchei un contract, interesul meu s-a izbit de refuzul politicos al firmei care pretindea acordarea de consultanta in domeniu. Nu eram in targhet-ul acesteia intrucat ma defineam prin mine insumi si nu ca reprezentantul unei autoritati contractante.

Angajati A.N.R.M.A.P. consultanti de week- end

Discutia purtata telefonic cu reprezentantul firmei de consultanta gratuita in domeniul achizitiilor publice a adus cateva completari in intelegerea mecanismului prin care celor interesati li se ofera cursuri de training.

Astfel, la solicitarea de a ma lamuri daca prin cursurile organizate pot afla noutati am aflat ca respectivele seminarii sunt tinute de reprezentanti ai A.N.R.M.A.P. Chiar am insistat, iar raspunsul dat a fost ca pozitia exprimata de acestia reprezinta o opinie de care putem tine seama in activitatea curenta.

Asa fiind, gandesc ca acei functionari care isi rapesc din timpul liber pentru a presta consultanta in cadrul organizat de firme private risca oarece dupa ultimele modificari ale Codului muncii. Evident, nu ma gandesc ca primesc salarii, n-ar avea cum (interdictia incheierii de contracte de munca este data de Legea nr. 188/1999 si Legea nr. 161/2003), insa ceva beneficii obtin din partea organizatorului care incearca aceasta forma de promovare.

Si atunci revin la ideea constituirii unei asociatii profesionale in cadrul carora aceste schimburi de pareri, oferirea de solutii si rezolvarea de probleme spinoase sa gaseasca un cadru adecvat, perfect legal.

Deci, ca atare, cu atat mai mult sa ne dorim o forma de organizare in care chiar si functionarii publici din cadrul institutiilor de control/reglementare sa poata activa.

Finantarea achizitiilor publice

Un oficial guvernamental a facut de curand afirmatia: exista o decizie la nivelul primului-ministru de a determina autoritatile sa inceapa procedurile de licitatie in momentul in care au fost anuntate ca un anumit proiect este eligibil si sa nu astepte semnarea contractului de finantare.

Or, noi cei care suntem pusi in situatia de a pune in pagina documentatia de atribuire, avem in vedere urmatoarele prevederi legale:

      - art. 14 alin.3 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice:

Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata şi platita daca nu este aprobata potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

- art. 4 din H.G. nr. 925/2006

…

(4) Dupa aprobarea bugetului propriu, autoritatea contractanta are obligatia de a-şi definitiva programul anual al achizitiilor publice in functie de fondurile aprobate şi de posibilitatile de atragere a altor fonduri.

…

(7) Programul anual al achizitiilor publice se aproba de conducatorul autoritatii contractante, conform atributiilor legale ce ii revin, cu avizul compartimentului financiar-contabil.

    (8) Autoritatea contractanta are dreptul de a opera modificari sau completari ulterioare in programul anual al achizitiilor publice, modificari/completari care se aproba conform prevederilor alin. (7).

    (9) In cazul in care modificarile prevazute la alin. (8) au ca scop acoperirea unor necesitati ce nu au fost cuprinse initial in programul anual al achizitiilor publice, introducerea acestora in program este conditionata de asigurarea surselor de finantare.

-          art. 5 din O.G nr. 119/1999, republicata, privind controlul financiar intern si controllul financiar preventive

(1)   Persoanele care gestioneaza fonduri publice sau patrimoniul public au obligatia sa realizeze o buna gestiune financiara prin asigurarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii şi eficientei in utilizarea fondurilor publice şi in administrarea patrimoniului public.

§         Normele Metodologice aprobate prin Ordinul 1792/2002 privind angajarea, lichidarea, ordonantarea şi plata cheltuielilor institutiilor publice, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale

Ordonatorii de credite ai bugetelor prevazute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 sunt autorizati sa angajeze, sa lichideze şi sa ordonanteze cheltuieli pe parcursul exercitiului bugetar, in limita creditelor bugetare aprobate, iar plata cheltuielilor se efectueaza de persoanele autorizate care, potrivit legii, poarta denumirea generica de contabil.

Creditul bugetar este suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta şi efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar şi/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta şi efectua plati din buget pentru celelalte actiuni.

In conformitate cu actiunile finantate prin buget, sunt considerate actiuni multianuale: In conformitate cu actiunile finantate prin buget, sunt considerate actiuni multianuale:

-         programele finantate din fonduri externe nerambursabile de preaderare, precum şi programele şi proiectele finantate din fonduri externe nerambursabile postaderare aferente politicii de coeziune a Uniunii Europene, politicilor agricole comune şi de pescuit, precum şi altor facilitati şi instrumente postaderare.

Toate angajamentele legale din care rezulta o cheltuiala pentru investitii publice sau alte cheltuieli asimilate investitiilor, cofinantate de o institutie internationala, se vor efectua in conformitate cu prevederile acordului de finantare.

Angajarea cheltuielilor bugetare, altele decat cele care privesc actiuni multianuale, se face numai in limita creditelor bugetare aprobate.

Per a contrario, fiind asimilate unor actiuni multianuale, angajamentul privind realizarea unei investitii de interes public ar putea fi demarat chiar inainte de semnarea contractului/acordului de finantare.

Nimic de zis, insa, dupa cum am invocat mai sus, cheltuielile pentru investitii se vor efectua in conformitate cu prevederile acordului de finantate. Care acord, nefiind semnat, nu  poate fi cunoscut, mai ales la nivelul autoritatilor locale.

Asa incat, pe umerii celor chemati sa realizeze documentatia de atribuire va apasa, cu atat mai mult, sarcina elaborarii de asa natura a acesteia incat ulterior sa existe si sansa eligibilitatii.

Personal consider ca fara o informare si perfectionare a achizitorilor, dezideratul accelerarii atragerii fondurilor puse la dispozitia Romaniei mai are inca de asteptat.

INVITATIE LA CONSTITUIREA UNEI ASOCIERI A ACHIZITORILOR

Cei care lucreaza in domeniul A.P. sa se pronunte!

Cativa entuziasti au lansat de curand propunerea infiintarii unei asociatii a lucratorilor in domeniul achizitiilor publice. Se dorea fie infiintarea ueni asociatii profesionale, fie crearea unui sindicat.

Salut ideea si ma alatur  cu toata priceperea.

Cred ca primul pas ar fi determinarea scopului dorit, ulterior putand sa evaluam mai obiectiv forma care se potriveste cel mai bine intereselor noastre.

Enunt cateva idei care pot conduce la stimularea interesului pentru participarea la acest proiect:

1. crearea unui organism care sa apere drepturile si interesele achizitorilor in relatia cu angajatorul si operatorii economici participanti la o procedura achizitiva;
2. promovarea profesiei de specialist in achizitii publice;
3. definirea si promovarea principiilor deontologice care guverneaza activitatea lucratorilor in domeniul achizitiilor publice.
4. instituirea unui organism reprezentativ in relatia cu ANRMAP, UCVAP si alte entitati cu rol de monitorizare si control in domeniul achizitiilor publice;
5. diseminarea rapida a informatiilor privind interpretarea unor prevederi legale incidente domeniului achizitiilor publice si crearea unor baze de date cu regulile de buna practica;
6. programarea unor seminarii profesionale in cadrul carora sa fie prezentate modalitati de aplicare practica a unor proceduri prevazute in legislatia achizitiilor publice;
7. organizarea de cursuri pentru dobandirea unui grad înalt de calificare profesionala; 
8. acordarea unor certificate de atestare profesionala.

Ovidiu Slimac, colegul nostru foarte activ din Brasov a propus infiintarea unui sindicat al specialistilor experti in achizitii publice (S.E.A.P.), organism care are urmatoarele obiective:

a) obtinerea unor conditii decente de munca si viata pentru membrii sai, care sa le permita acestora realizarea deplina a personalitatii lor, în acord cu aspiratiile proprii si respectarea demnitatii umane ;

b) consolidarea prestigiul profesional prin asigurarea unei pregatiri optime, precum si crearea unor spatii adecvate pentru instruire, care sa serveasca dezvoltarii individuale a membrilor sai, utililizand pentru aceasta toate mijloacele legale ;

c) prezentarea de initiative si participarea în comisiile de dialog social, ca organ consultativ, pentru elaborarea actelor normative principale si secundare în interesul membrilor sai ;

d) concentrarea fortelor în vederea respectarii si obtinerii unor drepturi în ceea ce priveste conditiile de munca, salarizare, protectie sociala, etc. ;

e) respectarea programului normal de lucru si plata integrala a orelor suplimentare prestate în zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementarile în vigoare, nu se lucreaza ;

f) acordarea asistentei juridice pentru cazurile în care sunt încalcate drepturile membrilor ;

g) organizarea unor cursuri de formare si instruire în scopul ridicarii nivelului profesional, cultural, social si sportiv al membrilor sai si înaintarea de propuneri administratiei pentru organizarea unor cursuri, conferinte sau studii de specialitate în folosul membrilor, cu referire la activitatea profesionala si sindicala a acestora ;

h) asigurarea unei aprecieri obiective si reale a activitatii membrilor sai ;

i) initierea si desfasurarea unor actiuni menite sa sporeasca eficienta activitatii profesionale ;

j) asigurarea protectiei liderilor de sindicat si delegatilor sindicali, atat pe durata mandatului lor, cat si dupa expirarea acestuia ;

k) negocierea si încheierea acordului privind raporturile de serviciu pentru functionarii publici si a contractului colectiv de munca pentru personalul contractual cat si negocierea contractelor individuale de munca cu patronatele ce au lucratori în domeniu;

l) promovarea de relatii cu organizatii similare interne si externe. 

In principiu obiectivele sunt asemenatoare, diferentele vin din modul in care acestea pot fi implementate.

Astept opinii legate de acest subiect si chiar implicare (in masura in care efortul de timp nu este prea mare).

Contractele de tip FIDIC revin in peisaj

Prin Ordinul nr. 146/01.03.2011, Ministerul transporturilor si infrastructurii a reintrodus obligativitatea utilizarii conditiile speciale FIDIC pentru unitatile aflate sub autoritatea sau subordinea acestuia, in situatia realizarii unor  obiective de investitii din domeniul infrastructurii de transport de interes national, pentru care valoarea estimata depaseste pragul de 4.845.000 euro.

Masura a fost anuntata prin H.G. nr. 1405/28.12.2010, iar sub aspect procedural impunerea unui prag ridicat face ca in ecuatie sa nu fie introdusi, in mod fortat, persoane care nu sunt familiarizate cu astfel de proceduri (autoritati locale, unitati cu un numar limitat de salariati care au o specializare in domeniul tehnic).

Facem aceasta precizare intrucat, intr-o prima faza, conditiile contractuale ale Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti in Domeniul Constructiilor (FIDIC) au fost adoptate prin Ordinul comun al Ministerului economiei si finantelor (nr. 915/25.03.2008) Ministerului Transporturilor (nr. 465/14.04.2008) si Ministerului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor (nr. 415/09.04.2008) insa, dupa o scurta existenta destul de convulsiva, abrogarea acestuia s-a dispus in anul 2009, prin  Ordinul nr. 1059/555/306, semnat de reprezentantii acelorasi entitati publice. Opinam ca abrogarea a venit tocmai ca o reactie a lipsei de pricepere in aplicarea acestor conditii de contract din partea celor mai multe autoritati.

Desigur, eficienta aplicarii acestor clauze folosite la nivel international impune cunoasterea instrumentului contractual de catre oricare dintre autoritatile contractante, interesate in achizitia de lucrari, alminteri putand aparea derapaje care conduc la acumularea de penalitati (costuri de finantare datorate unor intarzieri, etc.), in sarcina achizitorului.

Semnalam intentia legiutorului de a accelera finalizarea proiectelor de infrastructura, din conditiile speciale FIDIC adoptate prin Ordinul din 2011 fiind eliminate articolele ce permiteau suspendarea lucrarilor - si corespunzator consecintele de prelungire a duratei de executie (art. 8.8 si 8.9).

Insa, probleme legate de aplicarea FIDIC subzista chiar in situatia utilizarii acestora de catre persoanele care sunt familiare domeniului, aspectele insuficient clarificate vizand, la o analiza sumara, urmatoarele:

1. In conditiile aparitiei unor variatii, incheierea actelor aditionale ramane tributara unei aplicari deficitate/imposibilitati obiective de aplicare a procedurilor prevazute de art. 122 din OUG nr. 34/2006;
2. Incheierea de acte aditionale pentru cazuri ce pot fi incadrate in situatii de urgenta –  spre ex. determinate de aparitia unor calamitati naturale  ce intervin pe parcursul derularii contractelor- ramane o procedura ce impiedica derualrea contractului de lucrari intrucat impune (in opinia organismului de reglementare) o suspendare a acesteia pana la derularea unei noi procedure achizitive. Adaugam chiar obligatia pentru beneficiar de a include proiectele respective in Programul Achizitiilor Publice pentru anul in curs;
3. identificarea unor noi surse de finantare - in situatia unor nevoi obiective de crestere a valorii contractului - impune respectarea prevederilor Legii finantelor publice nr. 500/2002. Daca situatii de genul celor exemplificate nu sunt anticipate la inceputul anului bugetar, asteptarea unei rectificari poate dauna realizarii in termen a proiectului.
4. Chiar in situatia in care Antreprenorul efectueaza lucrarile mizand pe buna credinta a beneficiarului, iar, ulterior, in buget sunt identificate resursele pentru plata acestora (prin rectificari), legislatia nu face referire la posibilitatea incheierii de acte aditionale retroactiv.

Asupra acestor probleme si a altora de acelasi gen voi reveni.