miercuri, 27 aprilie 2011

Am leasing, deci pot fi jumulit!

- TAXE DE SOMATIE -

Problemele legate de reducerea salariilor pe timp de criza ne lezeaza pe toti, fie ca suntem bugetari, fie ca lucram in cadrul unor firme private.
Modul in care ne raportam insa la aceasta criza ne afecteaza in mod diferit. Sunt convins ca fiecare dintre voi ati simtit agresiunea din partea serviciului de telefonie mobila care incepe sa te apeleze chiar din ziua in care ai scadenta de plata a facturii, uneori chiar cu anticipatie. Nu mai vorbesc de cei din cadrul unitatilor bancare. Sunt personae anume platite sa te apeleze pentru a-ti aminti ca scadenta de plata a facturii este in ziua x si apoi urmeaza un pototp de amenintari voalate. Toata lumea devine mai nervoasa, toti sunt mai agitati si atenti ca nu cumva sa riste sa ramana neplatiti.

In cele ce urmeaza as dori sa semnalez una dintre problemele care apar in mod frecvent in contractele de leasing financiar. Subiectul este legat de taxele de somatie, o forma scrisa a avertismentului ca a fost atins/depasit temenul scadent al obligatiei lunare de plata.

Care plata?

Pai conform inscrisurilor depuse in cutia postala,  avem pe de o parte factura cuprinzand obligatia la plata ratei de leasing (mai nou diferentiata in capital + dobanda) si factura reprezentand plata primei de asigurare.

Ce este taxa de somatie?

Contractul de leasing financiar semnat pe vremea cand economia duduia (in paranteza fie spus am asteptat 4 luni sa-mi pot achizitiona, pardon, sa primesc in folosinta o masina) contine un articol care priveste masurile ce se aplica in situatia in care realizez plata peste termenul scadent. Scadenta facturilor este invariabil 15 zile calendaristice de la data emiterii, fie ca in cutia postala primesc plicul cu 10 zile inainte de limita. A intarzia peste 2 luni insemana ca se ajunge deja la rezilierea contractului. Deci, odata ce sunt depasite cele 15 zile, cineva de la firma de leasing trimite acasa la utilizator o scrisoare prin care anunta ca potrivit evidentelor dumnealor figurati in baza de date cu un debit in suma de … corespunzator facturii…
Deci o scrisoare/notificare/ o hartie in care este inglobata munca unui angajat ce consulta o baza de date si printeaza o adresa, inscis care ajunge la destinatarul debitor prin posta.

Daca doriti, puteti sa va si revoltati …

Contractul de leasing semnat prevede o astfel de taxa de somatie, insa clauza respectiva impune ca in cazul neindeplinirii obligatiei de plata a oricarei sume datorate, utilizatorul va plati penalitati in valoare de 0,08% pe zi de intarzieire din sumele datorate cat si taxe de somatie cuprinse intre 5-15 euro per somatie.
Deci ati primit o scrisoare acasa din partea firmei de leasing, consecinta esta obigarea la plata unei sume cuprinsa intre 5-15 euro si o penalitate de 0,08% din suma reprezentand rata restanta.

In realitate, in cazul meu, si pornind de aici, probabil si al celor care au semnat un astfel de contract cadru, societatea de leasing a transmis somatie, iar ulterior 2 facturi aferente lunii in curs: o factura reprezentand rata de leasing pe luna curenta + taxa de somatie de 10 euro; o a doua factura cuprindea prima de asigurare pe luna in curs + taxa de somatie de 10 euro.

In alte cuvinte, taxa de somatie a fost dublata, interpretarea decurgand din faptul ca in contract taxa se plateste pentru somatie si nu pentru numarul de facturi emise.

De aici decurg 3 intrebari adiacente:

  1. De ce 10 euro, in conditiile in care in contract taxa avea o valoare intre 5-15 euro?
  2. De ce de 2 ori obilgarea la plata a 10 euro, desi am semnat un singur contract si am primit o singura somatie?
  3. De ce nu s-a calculat penalitatea de 0,08% pe zi de intarziere?

Pornind de aici, un calcul aritmetic simplu m-a condus la concluzia ca firma de leasing a considerat ca este mai profitabil sa impuna de doua ori taxa de somatie decat sa calculeze o penalitate, iar din acesta operatie iesea in castig. Avantajul decurge din realizarea unei comparatii intre cat ar fi reprezentat penalitatile calculate prin operatia aritmetica de inmultire si cei 10 euro trecuti in factura. Desigur, penalitatile nu ar fi adus in contul firmei decat cativa centi, intrucat nu realizasem decat 2 sau 3 zile de intarziere, astfel ca angajatii au vazut interesul companiei.

Evident, am sunat la firma de leasing si politicos am cerut sa mi se precizeze articolul din contract in temeiul caruia mi s-a perceput o dubla taxa de somatie. Vreau sa precizez ca invariabil, la telefon raspund personae lipsite de cunostinte tehnice, care dau raspunsuri halucinante. In cazul de fata, explicatia a venit din faptul ca in contract apare atat locatorul cat si brokerul de asigurare. Merita sa primeasca o prima/bonus.
Am insistat asupra cuantumului, stiut fiind ca o clauza neclara din contract se interpreteaza in favoarea debitorului, a mea mai exact. Telefonic nu am primit nici un raspuns, deci a urmat faza transmiterilor de scrisori.
Una peste alta,  va comunic ca am platit facturile facand abstractie de taxele de somatie, am notificat acest aspect firmei de leasing si am cerut sa refaca  aceste calculele. Cum acest efort este unul peste puteri, angajatii firmei au renuntat sa perceapa taxe de somatii. Si au procedat corect, pentru ca urmatorul pas era sesizarea autoritatii care se ocupa de protectia consumatorului sau, in functie de timpul pe care puteam sa-l aloc, initierea unei actiuni in justitie pentru imbogatire fara justa cauza. Ca mine sunt multi altii care au primit o factura in care s-au inscris sume majorate cu taxe de somatie, iar criza, nu-i asa, ne face sa fim prevazatori cu banii care ies sau intra din/in buzunarul nostru.

Tuturor ganduri bune si atentie la criza. Mai ales la criza altora.



marți, 5 aprilie 2011

In sectorul 1 se reduc taxele de ridicare cu 60%

Taxa pentru recuperarea masinilor parcate neregulamentar pe arterele sectorului 1 se reduce cu 60%, masura urmand sa intre in vigoare pana la sfarsitul acestei saptamani, au anuntat, luni, reprezentantii primariei de sector.
Astfel, bucurestenii ale caror masini parcate neregulamentar pe strazile din sectorul 1 vor fi ridicate vor plati 350 de lei pentru recuperarea autoturismului, daca le vor ridica in primele 24 de ore, depozitarea fiind gratuita in acest interval. Dupa expirarea acestui termen, soferii vor plati, pentru fiecare zi de intarziere, circa 50 de lei.

"Sanctionam abuzurile, atat ale firmei, cat si ale celor care parcheaza neregulamentar. Reducerea taxei de recuperare a vehiculului parcat neregulamentar era necesara, tinand cont de realitatile economice actuale, de puterea de cumparare a populatiei.

Mai mult, au fost luate masuri si impotriva firmei, in urma reclamatiilor venite din partea populatiei. Masura de ridicare a masinilor trebuie sa fie un serviciu comunitar, pentru populatie si nu impotriva acesteia, iar abuzurile comise de firma vor fi sanctionate cu rezilierea contractului", spune primarul sectorului 1, Andrei Chiliman.

Activitatea de ridicare a masinilor parcate neregulamentar va fi mult mai strict reglementata, zonele din care vor fi ridicate autoturismele urmand a fi semnalizate corespunzator prin indicatoare, mai spun reprezentantii Primariei Sectorului 1.

Astfel, vor fi ridicate cu prioritate masinile de pe marile bulevarde parcate pe trecerile de pietoni, in dreptul rampelor de acces pentru persoanele cu handicap, in statiile de autobuz sau pe calea de rulare a mijloacelor de transport in comun.

De asemenea, vor fi ridicate in continuare masinile lasate in dreptul intrarilor in unitatile de invatamant, in spitale, autoturismele stationate in intersectii, in dreptul pasajelor sau parcate pe trotuar care nu asigura un spatiu de cel putin un metru pentru circulatia pietonala. Nu vor scapa nici masinile care ocupa abuziv locurile de parcare inchiriate unor persoane fizice sau juridice de catre Administratia Domeniului Public Sector 1.

Ridicarea masinilor parcate neregulamentar, care se efectueaza in mai multe sectoare din Capitala, a nemultumit in repetate randuri soferii, acestia reclamand faptul ca masura este abuziva in conditiile numarului mic al locurilor de parcare.

Aceasta este informatia.

Incerc si un scurt comentariu, pornind de la doua intrebari de bun simt:
1. In contractul de concesiune incheiat cu SC CFR TRANSAUTO SA Bucuresti, in calitate de beneficiar este inscris Directia Generala de Politie Comunitara Sector 1, entitate aflata in subordinea Consiliului Local Sector 1. Asa fiind, cum poate Primaria sa se substituie Politiei Locale Sector 1 (noua denumire a DGPC S1) si care sunt explicatiile acestei reduceri drastice?
2. Intrucat la bugetul local al Sectorului 1 nu a intrat nici un leu pentru redeventa datorata, aceasta reducere reprezinta oare o compensare a sumelor pe care prestatorul le datoreaza pentru neplata redeventei de la momentul incheoerii contractului (24.04.2009) si pana in prezent?
Asa cum anuntam intr-o postare anterioara, am initiat o plangere la Tribunal legata de modul de incheiere a acestui contract de concesiune. Sunt in etapa in care intreprind masuri de probare a nelegalitatii modului de incheiere (prin incalcarea legislatiei in domeniul achizitiilor publice). Punctul forte al argumentarii este tocmai lipsa unui mecanism de plata in contract. Asa incat, inclin sa cred ca in realitate aceasta reducere reprezinta, in fapt, o compensare mascata. Parca nu-i vad pe cei de la CFR TRANSAUTO SA atat de maleabili incat sa continue sa presteze un serviciu pentru care incasarile scad cu mai mult de jumatate din suma initiala. Deci compensarea datoriilor neachitate cu partea de tarif egala cu diferenta dintre 800 lei si 350 lei/vehicul.
Haideti sa asteptam cu interes punerea in practica a acestei decizii.
In ce ma priveste, eu unul voi ramane un observator atent.

duminică, 3 aprilie 2011

Cresterea pretului contractului prin acte aditionale

De curand in ziarul Gandul citeam un articol legat de platile facute de municipalitatea Bucuresti pentru unele dintre lucrarile de constructii: Pasajul Basarab, Pasajul Obor, Stadionul Lia Manoliu, s.a.
Reteta e destul de cunoscuta si aplicabila la scara larga de catre constructori:  pretul initial de licitatie este unul modest, ulterior apar notificari privind lucrari suplimentare, justificate prin tot felul de hartii semnate de antreprenor, inginer si proiectant etc. etc. De cele mai mule ori acestia constata dupa inceperea lucrarilor ca au descoperit in teren schelete dacice, oua de dinozaur, cine stie de retea care trebuie relocata, stratul de fundare nu corespunde cerintelor unor standarde si trebuie aplicata o noua solutie tehnica, etc.
Problema e ca noi toti suntem in situatia de a plati din buget suplimentarile cerute, iar edilii fie nu se pricep, fie inchid ochii. In unele cazuri se ajunge ca pretul sa fie inca jumatate din cat s-a ofertat initial, ceea ce deja reprezinta un mare semn de intrebare.
Intrucat sunt convins ca exista oameni de bine atat in randul proiectantilor cat si in randul constructorilor, chiar daca fiecare dintre acestia activeaza in sectorul privat, propunerea unor solutii care sa conduca la stoparea fenomenului ar fi bine-venita.
Trecand peste subiectivismul unora dintre functionari (as putea sa-i numesc chiar cozi de topor - si istoria noastra chiar e plina de astfel de exemple), imi permit sa avansez ideea ca o oferta scazuta este rezultatul unui calcul anterior. Constructorul fie stie care sunt hibele proiectului, fie stie ca poate sa afle mai multe neconcordante ulterior obtinerii contractului, cert este ca informatia circula intr-un cerc inchis.
In opinia mea, stoparea fenomenului ar putea sa fie incheierea unor contracte cu pret global, in care riscul sa fie preluat in intregime de antreprenor, fie, solutie dificila in paramentrii legislatiei actuale, de a-l responsabiliza pe proiectant daca lucrarile neprevazute depasesc un procent dincolo de limitele rezonabilului (5-10%).
Cert este ca un constructor isi permite sa plateasca  profesionisti in calim-uri, iar autoritatile contractante duc greul cu o mana de specialisti (cati dintre ei se pot numi asa) care sunt sufocati si depasiti de situatie.
Daca e sa ma gandesc si la modul in care se realizeaza transferul de informatie intre compartimentul tehnic si cel juridic, obtinerea aprobarilor de la diversele departamente si  asumarea unui raspuns, sigur beneficiarii intra in criza de timp si sunt in situatia de a negocia (poate) lucrari deja executate.
Imi doresc si sper sa prind curand zilele in care pretul unei constructii de interes public nu se majoreaza in primele luni dupa semnarea contractului, motivul fiind slaba pregatire a procedurii achizitive, iar comparatia cu lucrari similare executate in tarile care au o experienta democratica sa nu ma faca sa inclin intotdeauna balanta  in favoarea acestora.