marți, 30 august 2011

Certificat de atestare fiscală - modificări preconizate

Potrivit zicerilor televizate ale dregătorilor chemaţi să diriguiască destinele achiziţiilor publice, în curând certificatul fiscal emis operatorilor economici care intenţionează să depună o ofertă va avea un conţinut modificat. Intenţia executivului este de a evidenţia în certificat atât (eventual) sumele restante către bugetul de stat ale unei firme,  şi în acelaşi timp, pe o coloană distinctă, beneficiarii vor putea vizualiza şi suma pe care firma respectivă o are de recuperat de la stat.

Această structură paralelă a certificatului fiscal este de natură a conduce la admiterea unui operator economic chiar în condiţiile în care ar figura cu datorii la momentul depunerii ofertei la procedura achizitivă, autorităţile contractante fiind în măsură a analiza admisibilitatea ofertei  în considerarea faptului că oricum statul ar urma să returneze ofertantului o parte din sumele plătite anticipat, în baza unor operaţiuni comerciale anterioare.

Publicarea măsurilor care să conducă la emiterea noului tip de certificat fiscal este legată de finalizarea proiectului de modificare a Codului fiscal, intenţia declarată a iniţiatorilor fiind simplificarea relaţiei cu fiscul a firmelor ce-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul naţional.

Astfel cum arătam într-un material precedent, interpretarea dată de comisiile de evaluare, în situaţia în care primeau din partea operatorilor economici acte care probau obţinerea unor eşalonări la plata datoriilor, era una conjuncturală. Instituirea unor măsuri clare, care să stipuleze măsura ce urmează a fi aplicată în situaţia depunerii certificatului fiscal în care sunt evidenţiate atât datorii cât şi sume de recuperat, este de natură a limpezi, cel puţin pe acest segment, cadrul în care se derulează evaluarea ofertelor depuse în procedura achiziţiilor publice.

miercuri, 24 august 2011

Acte adiţionale cu filialele firmelor câştigătoare - risc sau cerinţă fiscală?

Un articol de presă recent, legat de păcălirea fiscului românesc de o societate de top din Germania (metoda consta în cedarea pachetului de acţiuni al societăţii ce înregistrase datorii de milioane de euro către firme cu un capital social minimal) mi-a redeschis apetitul pentru cercetarea mai amănunţită a nuanţelor de abordare a unei probleme (legată de domeniul achiziţiilor, evident) pentru rezolvarea căreia, în trecutul nu prea îndepărtat, am avut numeroase frământări.

Nu pot spune că am găsit soluţia pe deplin satisfăcătoare, astfel încât aş dori să vă iau drept parteneri în găsirea celei mai adecvate abordări.

Datele de pornire sunt următoarele:

  1. O firmă străină (acţionari străini şi sediul într-o ţară membră UE) participă la o licitaţie de câteva zeci de milioane euro în România (contract de lucrări) şi este desemnată câştigător.
  2. În perioada de până la emiterea ordinului de începere a lucrărilor, semnatarul contractului de achiziţie a înfiinţat în România un sediu secundar (filială) motivând raţiuni de ordin fiscal şi posibilitatea de a aplica un management mai eficient.
  3. În perioada imediat următoare societatea mamă a anunţat că doreşte ca prin adiţional să fie modificat contractul de achiziţie,prin introducerea unor clauze potrivit cărora plăţile să se facă în alte conturi bancare decât cele prin care se identifica iniţial, respectiv prin conturile filialei. Concomitent anunţă că drepturile şi obligaţiile deduse ca urmare a semnării contractului vor fi preluate de filială.

Scurt comentariu:

Acceptarea semnării unui adiţional având clauze prin care se permite preluarea de către filială a drepturilor şi obligaţiilor asumate prin contractul de achiziţie publică este susceptibilă a fi asimilată unei cesiuni a contractului (avem în vedere că filiala are personalitate juridică proprie), operaţiune care, chiar prin contractul semnat, este restricţionată.

Întrebările care se impun în justificarea unei soluţii la această problemă practică converg în rezolvarea dilemei în a cărei ecuaţie intră atât cerinţele legislaţiei fiscale (am în vedere art. 20ˆ1 şi urm. din Codul fiscal) cât şi a regulilor de comerţ, raportat la riscul pe care şi-l asumă autoritatea contractantă în situaţia neexecutării contractului. În condiţiile în care s-ar ajunge la o executare silită (situaţie ipotetică, în România n-am văzut prea multe rezilieri ale contractelor în care antreprenorii să răspundă patrimonial, dar cine ştie?), s-ar putea constata că participaţia minimală (10%) în capitalul social al filialei a societăţii participante la licitaţie să ridice unele impedimente în recuperarea sumelor cuvenite autorităţilor contractante româneşti, şi chiar bugetului de stat.

Potrivit informaţiilor de care dispun, autorităţile contractante au acceptat semnarea unor acte adiţionale prin introducerea în contractul de achiziţie a filialelor societăţilor ofertante, ulterior dobândirii calităţii de adjudecatar, considerentele operaţiunilor fiind de ordin fiscal. Nimeni n-a mai reluat însă etapa de verificare a capacităţii tehnice şi financiare a noii entităţi pentru a stabili dacă aceasta răspunde cerinţelor de eligibilitate.

În context, pornind de la posibilitatea oferită de OUG nr. 34/2006 pentru susţinerea din partea unui terţ, consider cu atât mai necesară semnarea actului adiţional prin care în contract este introdusă filiala condiţionat de obţinerea din partea societăţii mamă a unui angajament de susţinere. Astfel, autoritatea ar putea să fie la adăpost în situaţia în care executantul este în imposibilitatea de a finaliza obiectivele de utilitate publică la care s-a angajat.

Dacă vedeţi ale soluţii, am rugămintea să faceţi comentarii şi să împărtăşiţi şi altora experienţa dvs.

vineri, 5 august 2011

Competenţele de verificare ANRMAP vor spori. Documentaţia de atribuire va fi supusă verificării prealabile

Consecvenţi ideii că deficienţele din sistemul de achiziţii publice au drept cauză chiar modul de reglementare, reprezentanţii ANRMAP au promovat, în data de 4 august, un act normativ de modificare a Normelor aprobate prin H.G. nr. 525/2007.

Astfel cum rezultă din declaraţiile şi documentele care privesc această modificare, principalul element de noutate vizează atribuţia pe care ANRMAP o va exercita în perioada anterioară publicării anunţului/invitaţiei de participare în SEAP, respectiv verificarea de fond a documentaţiei de atribuire.

Deşi iniţiativa porneşte din dorinţa eliminării introducerii în documentaţia de atribuire a elementelor care pot conduce la atribuirea „cu dedicaţie”, controlul ANRMAP se limitează la verificarea conformităţii documentaţiei cu legislaţia aplicabilă în domeniul achiziţiilor publice. Concret, aspectele tehnice cuprinse în caietul de sarcini scapă analizei făcute de ANRMAP, instituţia evitând să-şi asume un astfel de angajament.

Termenul în care legiuitorul intenţionează să-l acorde autorităţii de monitorizare pentru efectuarea operaţiunii de verificare prealabilă este de 14 zile, la care se vor adăuga cele 3 zile, menţionate deja de actele normative incidente, pentru validarea anunţului în SEAP.

Pentru acoperirea necesarului de personal care va fi alocat operaţiunilor de verificare, ANRMAP intenţionează să angajeze, prin transfer, un număr suplimentar de 50 de persoane, care deja exercită atribuţii în cadrul compartimentelor de achiziţii publice. Pepiniera ar putea fi reprezentată de angajaţii compartimentelor specializate din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale.

Deşi draftul propunerii de modificare a hotărârii de Guvern nu a fost dat încă publicităţii, declaraţiile oficialilor confirmă faptul că pentru proiectele cu finanţare UE autorităţile de management vor avea o responsabilitate globală, acestea putând face verificări în orice etapă (deci , putem spune, chiar verificând operaţiunile făcute de ANRMAP legat de procedurile acceptate spre derulare). În context, devine interesant modul de aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006, prin care autorităţilor contractante li se atribuia responsabilitatea exclusivă a modului de atribuire a contractului de achiziţie publică. Aceasta în pofida faptului că UCVAP a devenit parte activă în procesul de evaluare a ofertelor.

Făcând o analiză preliminară, modificările făcute la sugestia auditului Comisiei Europene, prin care se urmăreşte o mai clară delimitare a atribuţiilor conferite autorităţilor care gestionează procedurile ce privesc fondurile europene dar şi o formă de verificare centralizată a documentaţiilor întocmite de autorităţile contractante, pot reprezenta un pas înainte în creşterea gradului de absorbţie a banilor destinaţi României. Însă nimeni nu garantează că lucrătorii ANRMAP sunt cei mai pregătiţi să înţeleagă modul de  implementare a unor criterii de evaluare reprezentând un avantaj real şi evident pentru autorităţile contractante iniţiatoare sau care ar fi cei mai potriviţi astfel de factori pentru o achiziţie de asistenţă tehnică. Aşa încât comunicarea între verificat (autoritatea contractantă) şi ANRMAP rămâne elementul de bază, iar la acest capitol, la nivel general, există încă un deficit care nu poate fi acoperit prin raportarea strictă la prevederi ce ţin de norma legală.

P.S. Din anunţul făcut de compartimentul de comunicare al ANRMAP reiese intenţia de modificare a H.G. nr. 925 din anul 2007. Precizez că din conţinutul acestuia, actul normativ supus adoptării prin hotărâre a  Guvernului este H.G. nr. 525/2007.