Studiu asupra achiziţiilor publice

Ieri, 10 aprilie, Institutul de Politici Publice a organizat la Bucureşti o dezbatere cu tema Transparenţa, Eficacitatea şi Credibilitatea procesului de achiziţii publice.

Participanţii, reprezentanţii unor organisme de control (Curtea de Conturi, Consiliul Concurenţei, ANI), organisme de monitorizare şi administrativ jurisdicţionale (ANRMAP si CNSC) dar şi ordonatori de credite de la nivelul autorităţilor publice locale au dezbătut împreună cu ONG-urile interesate aspecte ce ţin de derularea procedurilor achizitive şi percepţia asupra sumelor cheltuite pentru încheierea contractelor publice, raportat la beneficiile (rezultatele) banilor publici investiţi.

Câteva dintre opiniile exprimate de participanţi pot fi vizualizate la următoarele adrese:

http://www.zf.ro/opinii/daca-statul-nu-poate-dovedi-furtul-in-achizitiile-publice-atunci-nu-l-mai-trimiteti-la-cumparaturi-taiati-i-banii-9427444/

http://www.zf.ro/politica/liviu-voinea-gea-introducerea-standardelor-de-cost-si-limitarea-numarului-de-contracte-castigate-cu-statul-solutia-pentru-stoparea-drenarii-banilor-publici-9504456/

http://www.zf.ro/eveniment/cum-sa-stopezi-risipa-din-achizitiile-publice-cand-insasi-curtea-de-conturi-se-plange-ca-nu-are-acces-la-documentele-administratiei-locale-9505975

În prealabil, concluzia finanţatorilor acestui studiu a fost extrem de tranşantă: "Noi vrem să vedem mai mulţi investitori americani în România, dar când 90% din români nu cred în corectitudinea sistemului de achiziţii publice, de ce ar crede investitorii ame­ricani?".

Dincolo de aspectele strict obiective, cum ar fi diferenţele de preţ mult prea largi pentru acelaşi produs achiziţionat de autorităţi contractante diferite, ţin să subliniez că anatema aruncată asupra achiziţiilor publice, în fapt a celor implicaţi în acest sector, nu face cinste cetăţenilor români. Pot să accept că unele proceduri sunt viciate, că interesele unora dintre cei care ocupă funcţii de conducere în cadrul autorităţilor publice centrale sau locale sunt transpuse în direcţionarea unor contracte către persoane din sfera de interes, dar generalizarea corupţiei în procesul de achiziţii publice pare să fie hazardată. Un studiu porneşte de la cifre şi ajunge la concluzii, cred că e contraproductiv să porneşti de la o percepţie şi ulterior să găseşti justificări prin prezentarea unor cazuri particulare.

De asemenea, perceperea greşită de către media a unora dintre subiecte conduce la diseminarea unor informaţii care ulterior se regăsesc în percepţia celor de la Bruxelles asupra fenemenelor din economia românească. Fie şi pentru acest aspect trebuie să avem atenţie atunci când pretindem că facem analize obiective.

Spre exemplificare, arăt că economiile de 23% pretis a fi fost obţinute în derularea contractelor de lucrări au o cu totul altă sursă. Oficialul IPP vorbe despre variaţiile de preţ ale aceluiaşi prosus (hârtie) la un eşantion de ordonatori de credite (cred că 500) şi arăta economia ce ar fi fost efectuată dacă toţi cei 500 ar fi achiziţionat produsul cu preţul mediu.

Pentru cei care lucrează în achiziţii publice cred că nu trebuie să dau mai multe explicaţii în acest sens. De ce se ajunge aici, cum se ajunge, etc. Sunt subiecte care trebuie să fie bază de discuţie cu toţi cei implicaţi. Concluzia standardelor de cost ce se impun în atare situaţie nu poate fi neapărat o idee rea, însă încercarea de standardizere a Ministerului Transporturilor (stabilirea de repere pentru km de autostradă, fără a include însă lucrările de artă) mi se pare o idee bună aplicată româneşte.

Aşa încât, faţă de excedentul de reglementare se intenţionează înfiinţarea altor instituţii care să intervină pe piaţa achiziţiilor publice. Efectul acestor măsuri nu are neapărat sorţi de a îmbunătăţi eficacitatea, însă fixarea unui standard de cost poate reprezenta un reper penru calcularea unui eventual prejudiciu.