Una dintre primele măsuri luate de premierul Victor Ponta dupa preluarea funcţiei, în data de 8 mai 2012, a fost destituirea d-nei Cristina Trăilă din funcţia de preşedinte ANRMAP.
Fără să fiu un intim al strategiei guvernamentale, imi permit să afirm că această grabă în semnarea Ordinului de destituire are conotatii adanci.
Am in vedere strigatul disperat al autoritatilor contractante care au fost nevoite sa treaca prin furcile caudine ale ANRMAP in situatia in care doreau sa lanseze o procedura de achiziţie şi lipsa de reacţie a autorităţii de monitorizare atunci când termenul legal de 14 zile era depăşit. Mai mult, sunt numeroasele situaţiile în care documentaţii identice primeau soluţii diferite, în funcţie de norocul legat de persoana pe mâinile căreia cădea verificarea documentaţiei.
Gândind de aceste situaţii, mult prea des invocate, poţi concluziona că ar exista o justificare. Însă, o analiză la rece, o discuţie cu fostul coordonator al domeniului şi aflarea gândurilor de viitor, a proiectelor începute, parcă ar fi fost de resortul unei relaţii normale. Prin similitudine, fostul şef al CNAS şi-a înaintat demisia şi aceasta i-a fost aprobată de noul prim-ministru, însă pe ultima sută de metri apucase să tragă cuiul unei grenade: înaintarea facturilor de încasare a taxei de claw-back.
Aşa încât, oare ce surprize a lăsat doamna Trăilă în instituţia pe care a coordonat-o până acum de natură a incita la această destituire?
