Sunt unul dintre miile de soferi care au avut neplacuta surpiza de a nu-si gasi masina parcata in locul in care au lasat-o. In cazul meu, dimineata, in evidenta criza de timp, inainte de a intra la serviciu. Aveam programata o intalnire, deci chiar sa fi vrut nu puteam sa dau un ocol vreo jumatate de ora pentru a ocupa, eventual, locul unui riveran care facuse imprudenta sa iasa cu masina din parcarea amenajata. Deci las pe mai tarziu, dupa intalnire. Oricum, masina nu jena pe nimeni, pieton sau confrati in trafic, nu impiedica circulatia si nu bloca intrarea in vreo institutie. In fiecare zi locul in care parcasem este ocupat de masini, astfel ca pentru cei care s-au erijat in administratori ai drumurilor, locatia reprezinta o afacere sigura. De data aceea a fost randul meu. Confuzia este inerenta, fiecare dintre noi ne gandim daca nu cumva s-a produs un furt, iti pui mainile in cap si incepi sa rationezi. Plin de frustrare, evident. Telefon la dispecerat, afli ca ai tras lozul castigator, echivalentul unui salariu minim pe economie (sau mai mult) si ca ai de facut un drum aproape de granita urbei. Dar, in principal, trebuie sa platesti pentru a-ti fi eliberata masina din proprietate. Catre cine? Vreo autoritate zeloasa a considerat ca autovehiculul parcat merita mai multa atentie decat o amenda simpla? NU. Au aparut firmele specializate in ridicatul de masini. Lucratorii acestora sunt dotati cu autospeciale, filmeaza, fac fotografii, colaboreaza cu politistii locali si cei rutieri, iti urca masina pe platforma si apoi o duc… si o tot duc. Cu cat mai departe, cu atat justifica mai abitir banii ceruti pentru transport. Iti mai cer si bani pentru gazduirea masinii, nu conteaza ca n-a stat acolo decat cateva minute.
Tuturor celor ce li s-a intamplat, imaginile descrise le sunt cunoscute.
Celor care lucreaza in domeniul achizitiilor publice trebuie sa li se fi trezit interesul: cine sunt firmele care incaseaza banii soferilor care, in evidenta criza a locurilor de parcare, au devenit victime sigure.
In ce ma priveste, am facut ceva mai mult, iar rezultatele incep sa apara.
Incep o prezentare a modului in care s-au incheiat contractele prin care, in cadrul sectoarelor din Bucuresti, s-au incredintat serviciile de ridicare, transport, depozitare si eliberare vehicule catre firme care, fie criza sau nu, au constant un obiect al muncii: lipsirea noastra abuziva de posesia autoturismului.
De asemenea, celor care detin mai multe informatii le cer sa vina cu dovezi care completeze tabloul abuzurilor facute in procedura de incheiere a contractelor cu firmele specializate in ridicarea vehiculelor.
Voi incepe cu Sectorul 1
Directia Generala de Servicii Comunitare Sector 1, redenumita in prezent Politia Locala Sector 1, a incheiat cu SC CFR TRANSAUTO SA un contract de concesiune pentru servicii privind activitatile de ridicare, transport, depozitare si eliberare /valorificare a anumitor categorii de vehicule situate sau aflate pe terenuri, carosabil, parcari, locuri special amenajate apartinand domeniului public sau privat al sectorului 1.
Anuntul de participare a fost publicat in SEAP sub nr. 74322/27.03.2009, iar codurile CPV indicau achizitionarea unor servicii in domeniul transportului.
Din anuntul de atribuire, postat in SEAP la data de 18.06.2009, aflam ca, de fapt, autoritatea publica contractanta a incheiat un contract de concesiune.
Din anuntul de atribuire nr. 9816/12.06.2009 publicat la adresa de internet http://www.e-licitatie.ro/Public/Static/ro/ConcessionAwardNotices/CANotice055_090618.pdf pot fi identificate tarifele percepute de ofertant:
Tarif de ridicare vehicul = 200 ron
Tarif de transport pentru vehicul = 200 ron
Tarif de depozitare pentru vehicul/24 h= 300 ron
Eu unul am platit 830 ron, astfel ca neconcordanta sumelor m-a determinat sa aflu amanunte.
Iar surprizele n-au incetat sa apara: in documentatia de atribuire atasata anuntului de participare nu a fost atasat caietul de sarcini, iar proiectul contractului ce urma sa fie asumat de ofertant continea clauze specifice unui contract de prestari servicii.
O analiza mai aprofundata conduce la concuzia unor incalcari grosolane a legislatiei achizitiilor publice (OuG nr. 34/2006, cu modificarile si completarile ulterioare) atat in ceea ce priveste termenul de depunere a ofertelor (sub minimul legal de 52 de zile) cat si utilizarea unor factori de evaluare inadecvati unei proceduri de concesiune (in care riscul apartine in intregime concesionarului, deci nu sunt relevante elementele ce tin de dotarea tehnica a acestuia)
Din cele ce preced se pune intrebarea legitima: cum putea autoritatea contractanta sa incheie un contract de concesiune in conditiile in care operatorii economici n-au fost anuntati de aceasta intentie si care sunt masurile care pot fi luate actualmente pentru stoparea acestui abuz?
Voi reveni.
Un comentariu:
In Bucuresti problema locurilor de parcare ajunge la paroxism. Iar pentru astfel de firme o paine alba de mancat. Eu unul am patit-o pentru ca am parcat masina la mai putin de 25 m de intersectie. Iar pentru contestatie trebuie sa pierzi si timp si sa mai si gasesti un avocat prieten care sa-ti scrie actiunea. Deci baietii au afacerea asigurata.
Credeti ca anularea contractului pentru nelegalitate ar fi o solutie viabila?
Trimiteți un comentariu