Anuntata intentie a Guvernului de reglementare prin ordonanta de urgenta a reesalonarilor de datorii catre buget pentru o perioada de pana la 5 ani ridica o serie de probleme ce tin de domeniul achizitiilor publice. Comisiile de evaluare din cadrul unitatilor achizitoare vor avea de luat o decizie esentiala in etapa de verificare a documentelor de calificare: pot accepta la procedura un ofertant care beneficiaza de reesalonari sau trebuie sa-l excluda?
Evident, si pana la momentul de fata au existat operatori care beneficiau de inlesniri la plata datoriilor catre buget, in baza unor reesalonari, insa perioada convenita era mult inferioara, iar pe de alta parte nici nu constituiau garantii reale si nici nu aveau obligatia obtinerii unor scrisori de garantie bancara acoperitoare pentru ANAF.
In situatia constituirii unor garantii reale, discutia subzista mai ales in cazul ipotetic in care bunul gajat sau ipotecat este destinat executarii lucrarilor sau prestarilor de servicii achizitionate. Operatorul economic care dobandeste un contract de achizitie publica poate fi in situatia in care nu poate respecta graficul esalonarilor, iar inspectorii fiscali trec la executare. Evident, bunul destinat unui contract poate iesi din patrimoniul asiguratului, iar contractul este supus riscului de neexecutare.
Practica de pana acum a fost scindata asupra solutiilor ce s-au impus in situatia operatorilor economici debitori pentru sumele datorate bugetului de stat. Unele A.C. au exclus operatorii economici care nu prezentau dovada achitarii datoriilor bugetare, iar o solutie mai temerara a fost acceptarea acestora in procedura tocmai datorita interpretarii permisive, raportat la faptul ca datoriile nu sunt exigibile datorita unor reesalonari.
Privita in contextul noilor reglementari, putem afirma ca, pe de o parte, cerinta legala prevazuta la art. 181 lit. c) din OuG nr. 34/2006 da dreptul autoritatii contractante de a exclude de la procedura orice ofertant/candidat care nu si-a indeplinit obligatiile de plata a impozitelor, taxelor si contributiilor de asigurari sociale catre bugetele componente ale bugetului general consolidat, deci legiuitorul a avut in vedere numai posibilitatea iar nu obligatia A.C de excludere a debitorului ofertant. O intepretare contrara ar putea sustine ca aceeiasi sintagma este aplicabila si in situatia prevazuta la art. 181 lit.a) din OuG nr. 34/2006, respectiv in situatia falimentului. Or nu se poate spune ca pentru o firma la care judecatorul silnic a declarat falimentul autoritatea contractanta ar mai avea un minim grad de probabilitate pentru a o mentine in cursa.
Consider insa ca solutia trebuie nuantata, riscul fiind cunoscut si asumat de catre autoritatea contractanta. In functie de perioada de executare a contractului se poate ajunge la mentionarea explicita, prin documentatia de atribuire, a excluderii - in situatia neachitarii integrale a datoriilor, sau inserarea unor mentiuni privind conditiilor de acceptare a celor care beneficiaza de reesalonari.
Desigur, cea de a doua situatie implica riscuri suplimentare, insa nu s-ar putea spune ca ab initio, un operator economic care are o conventie de plata a datoriilor bugetare, dupa un grafic de reesalonare, pierde automat dreptul de a mai accede la un contract public. Cu atat mai mult cu cat a si garantat plata sumelor restante iar statul si-a luat masuri asiguratorii rezonabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu