Am leasing, deci pot fi jumulit!

- TAXE DE SOMATIE -

Problemele legate de reducerea salariilor pe timp de criza ne lezeaza pe toti, fie ca suntem bugetari, fie ca lucram in cadrul unor firme private.

Modul in care ne raportam insa la aceasta criza ne afecteaza in mod diferit. Sunt convins ca fiecare dintre voi ati simtit agresiunea din partea serviciului de telefonie mobila care incepe sa te apeleze chiar din ziua in care ai scadenta de plata a facturii, uneori chiar cu anticipatie. Nu mai vorbesc de cei din cadrul unitatilor bancare. Sunt personae anume platite sa te apeleze pentru a-ti aminti ca scadenta de plata a facturii este in ziua x si apoi urmeaza un pototp de amenintari voalate. Toata lumea devine mai nervoasa, toti sunt mai agitati si atenti ca nu cumva sa riste sa ramana neplatiti.

In cele ce urmeaza as dori sa semnalez una dintre problemele care apar in mod frecvent in contractele de leasing financiar. Subiectul este legat de taxele de somatie, o forma scrisa a avertismentului ca a fost atins/depasit temenul scadent al obligatiei lunare de plata.

Care plata?

Pai conform inscrisurilor depuse in cutia postala,  avem pe de o parte factura cuprinzand obligatia la plata ratei de leasing (mai nou diferentiata in capital + dobanda) si factura reprezentand plata primei de asigurare.

Ce este taxa de somatie?

Contractul de leasing financiar semnat pe vremea cand economia duduia (in paranteza fie spus am asteptat 4 luni sa-mi pot achizitiona, pardon, sa primesc in folosinta o masina) contine un articol care priveste masurile ce se aplica in situatia in care realizez plata peste termenul scadent. Scadenta facturilor este invariabil 15 zile calendaristice de la data emiterii, fie ca in cutia postala primesc plicul cu 10 zile inainte de limita. A intarzia peste 2 luni insemana ca se ajunge deja la rezilierea contractului. Deci, odata ce sunt depasite cele 15 zile, cineva de la firma de leasing trimite acasa la utilizator o scrisoare prin care anunta ca potrivit evidentelor dumnealor figurati in baza de date cu un debit in suma de … corespunzator facturii…

Deci o scrisoare/notificare/ o hartie in care este inglobata munca unui angajat ce consulta o baza de date si printeaza o adresa, inscis care ajunge la destinatarul debitor prin posta.

Daca doriti, puteti sa va si revoltati …

Contractul de leasing semnat prevede o astfel de taxa de somatie, insa clauza respectiva impune ca in cazul neindeplinirii obligatiei de plata a oricarei sume datorate, utilizatorul va plati penalitati in valoare de 0,08% pe zi de intarzieire din sumele datorate cat si taxe de somatie cuprinse intre 5-15 euro per somatie.

Deci ati primit o scrisoare acasa din partea firmei de leasing, consecinta esta obigarea la plata unei sume cuprinsa intre 5-15 euro si o penalitate de 0,08% din suma reprezentand rata restanta.

In realitate, in cazul meu, si pornind de aici, probabil si al celor care au semnat un astfel de contract cadru, societatea de leasing a transmis somatie, iar ulterior 2 facturi aferente lunii in curs: o factura reprezentand rata de leasing pe luna curenta + taxa de somatie de 10 euro; o a doua factura cuprindea prima de asigurare pe luna in curs + taxa de somatie de 10 euro.

In alte cuvinte, taxa de somatie a fost dublata, interpretarea decurgand din faptul ca in contract taxa se plateste pentru somatie si nu pentru numarul de facturi emise.

De aici decurg 3 intrebari adiacente:

1. De ce 10 euro, in conditiile in care in contract taxa avea o valoare intre 5-15 euro?
2. De ce de 2 ori obilgarea la plata a 10 euro, desi am semnat un singur contract si am primit o singura somatie?
3. De ce nu s-a calculat penalitatea de 0,08% pe zi de intarziere?

Pornind de aici, un calcul aritmetic simplu m-a condus la concluzia ca firma de leasing a considerat ca este mai profitabil sa impuna de doua ori taxa de somatie decat sa calculeze o penalitate, iar din acesta operatie iesea in castig. Avantajul decurge din realizarea unei comparatii intre cat ar fi reprezentat penalitatile calculate prin operatia aritmetica de inmultire si cei 10 euro trecuti in factura. Desigur, penalitatile nu ar fi adus in contul firmei decat cativa centi, intrucat nu realizasem decat 2 sau 3 zile de intarziere, astfel ca angajatii au vazut interesul companiei.

Evident, am sunat la firma de leasing si politicos am cerut sa mi se precizeze articolul din contract in temeiul caruia mi s-a perceput o dubla taxa de somatie. Vreau sa precizez ca invariabil, la telefon raspund personae lipsite de cunostinte tehnice, care dau raspunsuri halucinante. In cazul de fata, explicatia a venit din faptul ca in contract apare atat locatorul cat si brokerul de asigurare. Merita sa primeasca o prima/bonus.

Am insistat asupra cuantumului, stiut fiind ca o clauza neclara din contract se interpreteaza in favoarea debitorului, a mea mai exact. Telefonic nu am primit nici un raspuns, deci a urmat faza transmiterilor de scrisori.

Una peste alta,  va comunic ca am platit facturile facand abstractie de taxele de somatie, am notificat acest aspect firmei de leasing si am cerut sa refaca  aceste calculele. Cum acest efort este unul peste puteri, angajatii firmei au renuntat sa perceapa taxe de somatii. Si au procedat corect, pentru ca urmatorul pas era sesizarea autoritatii care se ocupa de protectia consumatorului sau, in functie de timpul pe care puteam sa-l aloc, initierea unei actiuni in justitie pentru imbogatire fara justa cauza. Ca mine sunt multi altii care au primit o factura in care s-au inscris sume majorate cu taxe de somatie, iar criza, nu-i asa, ne face sa fim prevazatori cu banii care ies sau intra din/in buzunarul nostru.

Tuturor ganduri bune si atentie la criza. Mai ales la criza altora.

In sectorul 1 se reduc taxele de ridicare cu 60%

Taxa pentru recuperarea masinilor parcate neregulamentar pe arterele sectorului 1 se reduce cu 60%, masura urmand sa intre in vigoare pana la sfarsitul acestei saptamani, au anuntat, luni, reprezentantii primariei de sector.
Astfel, bucurestenii ale caror masini parcate neregulamentar pe strazile din sectorul 1 vor fi ridicate vor plati 350 de lei pentru recuperarea autoturismului, daca le vor ridica in primele 24 de ore, depozitarea fiind gratuita in acest interval. Dupa expirarea acestui termen, soferii vor plati, pentru fiecare zi de intarziere, circa 50 de lei.

"Sanctionam abuzurile, atat ale firmei, cat si ale celor care parcheaza neregulamentar. Reducerea taxei de recuperare a vehiculului parcat neregulamentar era necesara, tinand cont de realitatile economice actuale, de puterea de cumparare a populatiei.

Mai mult, au fost luate masuri si impotriva firmei, in urma reclamatiilor venite din partea populatiei. Masura de ridicare a masinilor trebuie sa fie un serviciu comunitar, pentru populatie si nu impotriva acesteia, iar abuzurile comise de firma vor fi sanctionate cu rezilierea contractului", spune primarul sectorului 1, Andrei Chiliman.

Activitatea de ridicare a masinilor parcate neregulamentar va fi mult mai strict reglementata, zonele din care vor fi ridicate autoturismele urmand a fi semnalizate corespunzator prin indicatoare, mai spun reprezentantii Primariei Sectorului 1.

Astfel, vor fi ridicate cu prioritate masinile de pe marile bulevarde parcate pe trecerile de pietoni, in dreptul rampelor de acces pentru persoanele cu handicap, in statiile de autobuz sau pe calea de rulare a mijloacelor de transport in comun.

De asemenea, vor fi ridicate in continuare masinile lasate in dreptul intrarilor in unitatile de invatamant, in spitale, autoturismele stationate in intersectii, in dreptul pasajelor sau parcate pe trotuar care nu asigura un spatiu de cel putin un metru pentru circulatia pietonala. Nu vor scapa nici masinile care ocupa abuziv locurile de parcare inchiriate unor persoane fizice sau juridice de catre Administratia Domeniului Public Sector 1.

Ridicarea masinilor parcate neregulamentar, care se efectueaza in mai multe sectoare din Capitala, a nemultumit in repetate randuri soferii, acestia reclamand faptul ca masura este abuziva in conditiile numarului mic al locurilor de parcare.

Aceasta este informatia.

Incerc si un scurt comentariu, pornind de la doua intrebari de bun simt:

1. In contractul de concesiune incheiat cu SC CFR TRANSAUTO SA Bucuresti, in calitate de beneficiar este inscris Directia Generala de Politie Comunitara Sector 1, entitate aflata in subordinea Consiliului Local Sector 1. Asa fiind, cum poate Primaria sa se substituie Politiei Locale Sector 1 (noua denumire a DGPC S1) si care sunt explicatiile acestei reduceri drastice?

2. Intrucat la bugetul local al Sectorului 1 nu a intrat nici un leu pentru redeventa datorata, aceasta reducere reprezinta oare o compensare a sumelor pe care prestatorul le datoreaza pentru neplata redeventei de la momentul incheoerii contractului (24.04.2009) si pana in prezent?

Asa cum anuntam intr-o postare anterioara, am initiat o plangere la Tribunal legata de modul de incheiere a acestui contract de concesiune. Sunt in etapa in care intreprind masuri de probare a nelegalitatii modului de incheiere (prin incalcarea legislatiei in domeniul achizitiilor publice). Punctul forte al argumentarii este tocmai lipsa unui mecanism de plata in contract. Asa incat, inclin sa cred ca in realitate aceasta reducere reprezinta, in fapt, o compensare mascata. Parca nu-i vad pe cei de la CFR TRANSAUTO SA atat de maleabili incat sa continue sa presteze un serviciu pentru care incasarile scad cu mai mult de jumatate din suma initiala. Deci compensarea datoriilor neachitate cu partea de tarif egala cu diferenta dintre 800 lei si 350 lei/vehicul.

Haideti sa asteptam cu interes punerea in practica a acestei decizii.

In ce ma priveste, eu unul voi ramane un observator atent.

Cresterea pretului contractului prin acte aditionale

De curand in ziarul Gandul citeam un articol legat de platile facute de municipalitatea Bucuresti pentru unele dintre lucrarile de constructii: Pasajul Basarab, Pasajul Obor, Stadionul Lia Manoliu, s.a.
Reteta e destul de cunoscuta si aplicabila la scara larga de catre constructori:  pretul initial de licitatie este unul modest, ulterior apar notificari privind lucrari suplimentare, justificate prin tot felul de hartii semnate de antreprenor, inginer si proiectant etc. etc. De cele mai mule ori acestia constata dupa inceperea lucrarilor ca au descoperit in teren schelete dacice, oua de dinozaur, cine stie de retea care trebuie relocata, stratul de fundare nu corespunde cerintelor unor standarde si trebuie aplicata o noua solutie tehnica, etc.
Problema e ca noi toti suntem in situatia de a plati din buget suplimentarile cerute, iar edilii fie nu se pricep, fie inchid ochii. In unele cazuri se ajunge ca pretul sa fie inca jumatate din cat s-a ofertat initial, ceea ce deja reprezinta un mare semn de intrebare.
Intrucat sunt convins ca exista oameni de bine atat in randul proiectantilor cat si in randul constructorilor, chiar daca fiecare dintre acestia activeaza in sectorul privat, propunerea unor solutii care sa conduca la stoparea fenomenului ar fi bine-venita.
Trecand peste subiectivismul unora dintre functionari (as putea sa-i numesc chiar cozi de topor - si istoria noastra chiar e plina de astfel de exemple), imi permit sa avansez ideea ca o oferta scazuta este rezultatul unui calcul anterior. Constructorul fie stie care sunt hibele proiectului, fie stie ca poate sa afle mai multe neconcordante ulterior obtinerii contractului, cert este ca informatia circula intr-un cerc inchis.
In opinia mea, stoparea fenomenului ar putea sa fie incheierea unor contracte cu pret global, in care riscul sa fie preluat in intregime de antreprenor, fie, solutie dificila in paramentrii legislatiei actuale, de a-l responsabiliza pe proiectant daca lucrarile neprevazute depasesc un procent dincolo de limitele rezonabilului (5-10%).
Cert este ca un constructor isi permite sa plateasca  profesionisti in calim-uri, iar autoritatile contractante duc greul cu o mana de specialisti (cati dintre ei se pot numi asa) care sunt sufocati si depasiti de situatie.
Daca e sa ma gandesc si la modul in care se realizeaza transferul de informatie intre compartimentul tehnic si cel juridic, obtinerea aprobarilor de la diversele departamente si  asumarea unui raspuns, sigur beneficiarii intra in criza de timp si sunt in situatia de a negocia (poate) lucrari deja executate.
Imi doresc si sper sa prind curand zilele in care pretul unei constructii de interes public nu se majoreaza in primele luni dupa semnarea contractului, motivul fiind slaba pregatire a procedurii achizitive, iar comparatia cu lucrari similare executate in tarile care au o experienta democratica sa nu ma faca sa inclin intotdeauna balanta  in favoarea acestora.

Regimul juridic al Notificarilor emise de A.N.R.M.A.P.

Ca urmare a adoptării OuG nr. 74/2005 [1] a fost înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, denumită în continuare A.N.R.M.A.P., ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea secretarului general al Guvernului.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din OuG nr. 74/2005 - Conducerea operativă şi coordonarea întregii activităţi a Autorităţii sunt asigurate de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, un vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, numiţi prin decizie a primului-ministru, precum şi de un secretar general numit în condiţiile legii.

În exercitarea prerogativelor ce îi revin, potrivit disp. art. 5 din actul normativ sus-menţionat,  preşedintele ANRMAP emite ordine şi instrucţiuni. În situaţia în care ordinele şi instrucţiunile au caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Reţinem că ANRMAP are o structură de reprezentare definită de lege, iar în realizarea funcţiilor şi  atribuţiilor conferite prin disp. art. 2 din H.G. nr. 525/2007[1][2] interesele instituţiei şi ale statului în relaţiile cu terţe persoane fizice sau juridice sunt reprezentate de preşedinte, eventual de persoanele numite de lege, cărora preşedintele le-a delegat atribuţii, prin ordin.

Aşa fiind, ne propunem să dezbatem regimul juridic al NOTIFICĂRILOR, instrumente care sunt utilizate în prezent de ANRMAP în relaţia cu operatorii economici şi autorităţile publice achizitoare.

Cadrul juridic de emitere a  Notificărilor

În realizarea atribuţiilor de consiliere metodologică a autorităţilor contractante în procesul de atribuire a contractelor de achiziţie publică, cu rol de suport în aplicarea corectă a legislaţiei în acest domeniu (art. 3 lit. e din OuG nr. 74/2005) şi interpretare a prevederilor legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice (art. 2 alin. 1, lit. k din H.G. nr. 525/2007),  ANRMAP uzează în prezent de anumite instrumente ce au fost denumite „Notificări”.

Pe site-ul instituţiei, la adresa de internet  

http://www.anrmap.ro/PDF/interactiv/NOTIFICARE%208%2004%202009.pdf

sau la adresa http://www.anrmap.ro/PDF/Notificare%20site.pdf

regăsim înscrisuri cu caracter de reglementări asupra modului de implementare a prevederilor legislative în domeniul achiziţiilor publice.

Opinăm că procedura în sine nu este nocivă, în fapt scuteşte instituţia de efortul de a formula un răspuns pentru oricare dintre persoanele interesate, însă problema care poate apărea este ce riscă o autoritate care aplică prevederile legale diferit de modul în care este interpretată legislaţia prin aceste Notificări.

Putem aborda discuţia pornind de la faptul că aceste notificări nu îndeplinesc minime condiţii de formă, respectiv nu prezintă semnătura persoanei care reprezintă autoritatea (ANRMAP) sau se presupune că sunt emise de direcţii funcţionale din cadrul autorităţii.

Aşa fiind, este opozabil un astfel de înscris oricărei autorităţi contractante?

Desigur, având în vedere posibilitatea unui control din partea ANRMAP şi posibilitatea legală a autorităţii de a sancţiona prin amendă faptele considerate drept contravenţii, fiecare dintre achizitori va încerca să se ţină cât mai aproape de toate creaţiile ce poartă antetul instituţiei de reglementare.

Termenul la care intra în vigoare Notificarea

Problemele ce ţin de aplicarea legislaţiei potrivit unei interpretări date prin Notificare de ANRMAP conţin anumite necunoscute, în fapt, carenţe date de modul de emitere:

-         în sistemul electronic autorităţile contractante nu pot stabili cu exactitate data la care Notificarea a fost emisă

-         în cadrul Notificărilor nu se face precizarea asupra modului de derulare pentru viitor a procedurilor în curs care aplică legislaţia potrivit unei alte interpretări decât cea făcută cunoscută de ANRMAP prin Notificare.

Modul în care Notificarea poate fi atacată

Regimul juridic incert pe care înscrisurile ce conţin puncte de vedere sau interpretări ale cadrului normativ fac greoaie înţelegerea unei proceduri în care autorităţile contractante pot solicita anularea acestora, în condiţiile în care le consideră ca fiind neconforme unui mod just de aplicare în practică.

Regimul de putere publică sub care este emis un astfel de înscris este pus sub semnul întrebării întrucât nu este asumat de reprezentantul legal al ANRMAP, iar o eventuală contestaţie în contencios administrativ are ca punct de plecare natura actului atacat.

Potrivit disp. art. 69 din Legea privind normele de tehnică legislativă nr. 24/2000, republicată, intervenţiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziţiei al cărui sens trebuie clarificat.

Întrucât în cazul de faţă ne-am putea găsi în situaţia unei interpretări administrative a unor prevederi legale, iar opozabilitatea acestor interpretări poate fi susţinută numai în situaţia în care s-ar fi adoptat prin ordin sau instrucţiune, opoziţia faţă de aceste demersuri ale ANRMAP trebuie să pornească tocmai de la solicitarea respectării legii în procedura interpretativă. Alminteri, putem fi în situaţia de a invoca o interpretare dată de un funcţionar ANRMAP, iar organele de control financiar să considere că am săvârşit o faptă contravenţională.

Punctul de vedere al ANRMAP, exprimat  într-un răspuns la intrebarea care viza tocmai regimul juridic al notificarilor utilizate poate fi vizualizat aici:

---

Reesalonarea datoriilor versus debitori in procedura achizitiva

Anuntata intentie a Guvernului de reglementare prin ordonanta de urgenta a reesalonarilor de datorii catre buget pentru o perioada de pana la 5 ani ridica o serie de probleme ce tin de domeniul achizitiilor publice. Comisiile de evaluare din cadrul unitatilor achizitoare vor avea de luat o decizie esentiala in etapa de verificare a documentelor de calificare: pot accepta la procedura un ofertant care beneficiaza de reesalonari sau trebuie sa-l excluda?
Evident, si pana la momentul de fata au existat operatori care beneficiau de inlesniri la plata datoriilor catre buget, in baza unor reesalonari, insa perioada convenita era mult inferioara, iar pe de alta parte nici nu constituiau garantii reale si nici nu aveau obligatia obtinerii unor scrisori de garantie bancara acoperitoare pentru ANAF.
In situatia constituirii unor garantii reale, discutia subzista mai ales in cazul ipotetic in care bunul gajat sau ipotecat este destinat executarii  lucrarilor sau prestarilor de servicii achizitionate. Operatorul economic care dobandeste un contract de achizitie publica poate fi in situatia in care nu poate respecta graficul esalonarilor, iar inspectorii fiscali trec la executare. Evident, bunul destinat unui contract poate iesi din patrimoniul asiguratului, iar contractul este supus riscului de neexecutare.
Practica de pana acum a fost scindata asupra solutiilor ce s-au impus in situatia operatorilor economici debitori pentru sumele datorate bugetului de stat. Unele A.C. au exclus operatorii economici care nu prezentau dovada achitarii datoriilor bugetare, iar o solutie mai temerara a fost acceptarea acestora in procedura tocmai datorita interpretarii permisive, raportat la faptul ca datoriile nu sunt exigibile datorita unor reesalonari.
Privita in contextul noilor reglementari, putem afirma ca, pe de o parte, cerinta legala prevazuta la art. 181 lit. c) din OuG nr. 34/2006 da dreptul autoritatii contractante de a exclude de la procedura orice ofertant/candidat care nu si-a indeplinit obligatiile de plata a impozitelor, taxelor si contributiilor de asigurari sociale catre bugetele componente ale bugetului general consolidat, deci legiuitorul a avut in vedere numai posibilitatea iar nu obligatia A.C de excludere a debitorului ofertant. O intepretare contrara ar putea sustine ca aceeiasi sintagma este aplicabila si in situatia prevazuta la art. 181 lit.a) din OuG nr. 34/2006, respectiv in situatia falimentului. Or nu se poate spune ca pentru o firma la care judecatorul silnic a declarat falimentul autoritatea contractanta ar mai avea un minim grad de probabilitate pentru a o mentine in cursa.
Consider insa ca solutia trebuie nuantata, riscul fiind cunoscut si asumat de catre autoritatea contractanta. In functie de perioada de executare a contractului se poate ajunge la mentionarea explicita, prin documentatia de atribuire, a excluderii - in situatia neachitarii integrale a datoriilor, sau inserarea unor mentiuni privind conditiilor de acceptare a celor care beneficiaza de reesalonari.
Desigur, cea de a doua situatie implica riscuri suplimentare, insa nu s-ar putea spune ca ab initio, un operator economic care are o conventie de plata a datoriilor bugetare, dupa un grafic de reesalonare, pierde automat dreptul de a mai accede la un contract public. Cu atat mai mult cu cat a si garantat plata sumelor restante iar statul si-a luat masuri asiguratorii rezonabile.

Ridicarea masinilor parcate neregulamentar – o procedura legala?

Sunt unul dintre miile de soferi care au avut  neplacuta surpiza de a nu-si gasi masina parcata in locul in care au lasat-o. In cazul meu, dimineata, in evidenta criza de timp, inainte de a intra la serviciu. Aveam programata o intalnire, deci chiar sa fi vrut nu puteam sa dau un ocol vreo jumatate de ora pentru a ocupa, eventual, locul unui riveran care facuse imprudenta sa iasa cu masina din parcarea amenajata. Deci las pe mai tarziu, dupa intalnire. Oricum, masina nu jena pe nimeni, pieton sau confrati in trafic, nu impiedica circulatia si nu bloca intrarea in vreo institutie. In fiecare zi locul in care parcasem este ocupat de masini, astfel ca pentru cei care s-au erijat in administratori ai drumurilor, locatia reprezinta o afacere sigura. De data aceea a fost randul meu. Confuzia este inerenta, fiecare dintre noi ne gandim daca nu cumva s-a produs un furt, iti pui mainile in cap si incepi sa rationezi. Plin de frustrare, evident. Telefon la dispecerat, afli ca ai tras lozul castigator, echivalentul unui salariu minim pe economie (sau mai mult) si ca ai de facut un drum aproape de granita urbei. Dar, in principal, trebuie sa platesti pentru a-ti fi eliberata masina din proprietate. Catre cine? Vreo autoritate zeloasa a considerat ca autovehiculul parcat merita mai multa atentie decat o amenda simpla? NU. Au aparut firmele specializate in ridicatul de masini. Lucratorii acestora sunt dotati cu autospeciale, filmeaza, fac fotografii, colaboreaza cu politistii locali si cei rutieri, iti urca masina pe platforma si apoi o duc… si o tot duc. Cu cat mai departe, cu atat justifica mai abitir banii ceruti pentru transport. Iti mai cer si bani pentru gazduirea masinii, nu conteaza ca n-a stat acolo decat cateva minute.

Tuturor celor ce li s-a intamplat, imaginile descrise le sunt cunoscute.

Celor care lucreaza in domeniul achizitiilor publice trebuie sa li se fi trezit interesul: cine sunt firmele care incaseaza banii soferilor care, in evidenta criza a locurilor de parcare, au devenit victime sigure.

In ce ma priveste, am facut ceva mai mult, iar rezultatele incep sa apara.

Incep o prezentare a modului in care s-au incheiat contractele prin care, in cadrul sectoarelor din Bucuresti, s-au incredintat serviciile de ridicare, transport, depozitare si eliberare vehicule catre firme care, fie criza sau nu, au constant un obiect al muncii: lipsirea noastra abuziva de posesia autoturismului.

De asemenea, celor care detin mai multe informatii le cer sa vina cu dovezi care completeze tabloul abuzurilor facute in procedura de incheiere a contractelor cu firmele specializate in ridicarea vehiculelor.

Voi incepe cu Sectorul 1

Directia Generala de Servicii Comunitare Sector 1, redenumita in prezent Politia Locala Sector 1, a incheiat cu SC CFR TRANSAUTO SA  un contract de concesiune pentru servicii privind activitatile de ridicare, transport, depozitare si eliberare /valorificare a anumitor categorii de vehicule situate sau aflate pe terenuri, carosabil, parcari, locuri special amenajate apartinand domeniului public sau privat al sectorului 1.

Anuntul de participare a fost publicat in SEAP sub nr. 74322/27.03.2009, iar codurile CPV indicau achizitionarea unor servicii in domeniul transportului.

Din anuntul de atribuire, postat in SEAP la data de 18.06.2009, aflam ca, de fapt, autoritatea publica contractanta a incheiat un contract de concesiune.

Din anuntul de atribuire nr. 9816/12.06.2009 publicat la adresa de internet http://www.e-licitatie.ro/Public/Static/ro/ConcessionAwardNotices/CANotice055_090618.pdf pot fi identificate tarifele percepute de ofertant:

Tarif de ridicare vehicul = 200 ron

Tarif de transport pentru vehicul = 200 ron

Tarif de depozitare pentru vehicul/24 h= 300 ron

Eu unul am platit 830 ron, astfel ca neconcordanta sumelor m-a determinat sa aflu amanunte.

Iar surprizele n-au incetat sa apara: in documentatia de atribuire atasata anuntului de participare nu a fost atasat caietul de sarcini, iar proiectul contractului ce urma sa fie asumat de ofertant continea clauze specifice unui contract de prestari servicii.

O analiza mai aprofundata conduce la concuzia unor incalcari grosolane a legislatiei achizitiilor publice (OuG nr. 34/2006, cu modificarile si completarile ulterioare) atat in ceea ce priveste termenul de depunere a ofertelor (sub minimul legal de 52 de zile) cat si utilizarea unor factori de evaluare inadecvati unei proceduri de concesiune (in care riscul apartine in intregime concesionarului, deci nu sunt relevante elementele ce tin de dotarea tehnica a acestuia)

Din cele ce preced se pune intrebarea legitima: cum putea autoritatea contractanta sa incheie un contract de concesiune in conditiile in care operatorii economici n-au fost anuntati de aceasta intentie si care sunt masurile care pot fi luate actualmente pentru stoparea acestui abuz?

Voi reveni.